Va veni vremea să vedeți cu o strălucită bucurie ce semințe frumoase au să se arate și după focul acestei încercări care a trecut acum pârjolitor peste Biserica și Lucrarea lui Hristos. El Însuși veghează la aceasta. Și grija marii Puteri a lui Dumnezeu o va face.
Cel mai puternic simțământ care izbucnește din cuvintele Domnului este siguranța… Este încrederea fericită și sigură cu care trăiește, cu care suferă, cu care luptă, cu care se roagă, cu care muncește și cu care moare un adevărat credincios al lui Iisus. Știindu-te la adăpostul Marelui Păstor al oilor (Evrei 13, 20; I Petru 5, 4), ești deplin liniștit în fața oricărei amenințări. Și ești sigur de izbândă în fața oricărui vrăjmaș. Aceasta, doar când ești un adevărat credincios!
Știindu-te în grija sfântă a Domnului Iisus, nu te mai zbuciumi cu îngrijorare și teamă în fața nici unor lipsuri, ci ești sigur de hrana ta, de adăpostul tău, de ocrotirea ta. Știindu-te în paza dragostei Sale, poți fi plin de nădejde și de încredere totdeauna în munca ta, în odihna ta, în drumul tău, și în toate încercările tale.
O, ce dulce și liniștitoare siguranță îți dă ascultarea smerită de Dumnezeul tău în care te încrezi! Ce bucurie și pace îți dă rămânerea în supunere la picioarele Domnului tău Iisus (Luca 10, 39)! Ce fericită și puternică încredințare îți dă bizuirea pe Numele lui Biruitor, adăpostirea sub aripile Lui, lupta sub conducerea Lui, munca sub îndrumarea Lui, răbdarea sub părtășia Lui, și chiar moartea sub lumina privirilor Lui iubitoare și pline de veșnice promisiuni slăvite!
Drag păstor duhovnicesc al sufletelor încredințate spre păstorirea ta, oare tu însuți trăiești într-o dulce și sfântă părtășie cu Iisus Hristos, Marele și Blândul Păstor al Bisericii Sale – sau nu? Te bucuri tu oare, printr-o tainică și dulce viețuire, de harul păstoririi Sale în adevăr și în realitate – sau nu? Ce bine ar fi să poți spune: Da!
Dacă tu mai întâi te hrănești cu adevărat din pășunea lui Hristos cea sățioasă și sănătoasă, vei avea apoi și cu ce să hrănești mielușeii, oițele și oile Lui care te ascultă pe tine. Și pe care Dumnezeu ți le-a încredințat, cu o mare răspundere, ca tu să I le păstorești bine (Ioan 21, 15-17). Dacă tu nu te hrănești din plin mai întâi pe tine însuți din trăirea curată și din părtășia ascultării de Hristos, atunci sărmanele tale oițe vor tânji de foame și de sete sufletească până ce unele dintre ele vor cădea într-o parte, altele în alta, iar tu vei rămâne singur cu marea osândă că n-ai știut să păstrezi ceea ce ți s-a încredințat.
Nu uita că vei fi în curând tras la răspundere în fața Stăpânului tău Cel Ceresc pentru toate oile Lui pe care ți le-a încredințat și va trebui să plătești totul (Matei 5, 26; 24, 45-51). Cu un preț cutremurător și înfricoșat.
Scump suflet dornic după Dumnezeu, scumpă oiță dornică și flămândă după o mângâietoare iubire, după o ocrotitoare pază, după o dulce părtășie, după o puternică ocrotire, după o viață din plin, și după o siguranță statornică, vino la Hristos, Blândul Păstor… Intră în turma și în Oastea Sa, în Staulul și în ascultarea Lui și le vei afla pe toate acestea, în chip negrăit și fericit, pe vecii vecilor.
Traian Dorz, Porțile veșniciei
