Când omul privește cerurile, măreția creațiunii Mâinilor lui Dumnezeu, soarele, luna și stelele pe care le-a făcut El, Nemărginirea spațiilor și nebănuita mărime a corpurilor cerești, așezarea acestora ca să stea, sau ca să se miște, după legile eterne, în această întindere nesfârșită, abia atunci bietul om se vede pe sine însuși redus la adevărata sa micime, cu toată lumea pe care viețuiește el și care este tot așa de redusă și ea! Atunci, umilit și rușinat, omul se recunoaște ce nimic este. Un nimic nevrednic de nici o atenție. O creatură la care nu merită nici să Te gândești, Doamne, nici să-l iei măcar în seamă, da, acesta este omul. Chiar și cel mai puternic om. Chiar și cel mai puternic neam de oameni. Căci, puși într-un cântar, ar fi mai ușori decât o suflare, spune psalmul sfânt (Psalmi 62, 9). Mai fără însemnătate ca o picătură de apă. Sau ca un fir de praf (Isaia 40, 15-17). O, ce înțelepte sunt aceste cuvinte!

Traian Dorz, Porțile veșniciei

Fii binecuvântat, Dulce Iisus, dacă, în dragostea Ta, ai îngăduit ca și eu să fiu părtaș întru câtva la crucea și la suferința Ta pe pământ, suferind pe nedrept batjocuri și prigoniri! Te rog, ajută-mă ca să le pot suferi și mai departe, cu răbdare și cu demnitate sfântă, și fă să pot bea în tăcere și în liniște paharul amar, până unde mi-ai hotărât Tu! Fă, Doamne Iisuse, să mă pot ruga cu sinceritate pentru chinuitorii mei, care lucrează, fără să știe, la cununa slavei mele veșnice! Fă să mă rog cu milă pentru ei, căci ei, sărmanii, nu știu ce știu eu despre viitorul lor și despre pedeapsa sub care sunt. Ei nu știu nimic despre Puterea Ta, Doamne, care va schimba în curând totul spre binele nostru, al celor ce suferim, făcându-ne și nouă dreptate împotriva tuturor celor ce ne-au prigonit și ne-au osândit pe nedrept pentru Tine.

Traian Dorz, Porțile veșniciei

Teme-te de păcat, căci ochii lui Dumnezeu cei ca para focului privesc cu atenție și cu mânie la ceea ce faci oricând faci răul! Judecata dreptății Lui îți pregătește îngrozitoarea răsplată a tuturor faptelor tale rele. În ceasul în care nu te aștepți. Teme-te de orice păcat, fiindcă niciunul nu va rămâne nepedepsit! Teme-te, desfrânatule, care faci lucruri scârboase la adăpostul nopții și crezi că întunericul te acoperă de privirile lui Dumnezeu! Căci, pentru ochii Lui, să știi că întuneric nu există (Ps 139, 11-12)! Iar urgia Lui va descoperi tot ce faci, aruncându-te într-o rușine veșnică.

Traian Dorz, Porțile veșniciei

Lupta cea bună se poate duce în fel de fel de chipuri și de către orice om. Nu este nevoie să fii înarmat din creștet și până-n tălpi; nu este nevoie să te fi pregătit din vreme, ca un oștean. Cu cât citești și înțelegi în fiecare zi, cu cât afli și bune și rele. Tu, dacă te luminezi cu citire zilnică, poți îndrepta câte ceva între ai tăi. Știi ce e binele și ce e răul. Poți vedea pe unul că greșește și să-i spui că face rău.

Treci pe uliță și vezi pe un tinerel că dă să aprindă țigara de la unul mai bătrân. Acesta nici că se gândește să-i zică o vorbă. Este doar obicei între tutungii că se slujesc unul pe altul cu aprinsul. Dar ce ai putea tu să faci în asemenea împrejurări? Uite ce: îndată te amesteci și zici: “Nu-i da, domnule, nu-i da!”

Arhimandritul Iuliu Scriban, Oastea Domnului, anul 1932, nr. 39, pag. 1

Orice păcat este o fără-de-lege. Este ceva făcut nu numai fără-de-vreo-lege a Dreptăţii, a Milei, a Păcii, a Iubirii, a Iertării sau a altei ascultări şi rânduieli dumnezeieşti, ci chiar cu totul împotriva acestora. Toată viaţa, de pe toată întinderea pământului şi a cerurilor, se desfăşoară după legi rânduite de Făcătorul tuturor văzutelor şi nevăzutelor. Materia şi Spiritul au legi absolute după care se conduc şi se mişcă. Nu există posibilitate de existenţă fără de legile vieţii de care trebuie să ascultăm!

Călcarea legilor vieţii şi umblarea fără de ele este un act de dezordine, de tulburare şi de revoltă. Şi atrage după el, pentru orice făptură, o pedeapsă potrivită cu gravitatea abaterii şi a răului făcut prin ea împotriva acestei vieţi.

Traian Dorz, Porțile veșniciei

Doamne, sunt atât de mulţi vrăjmaşii care se ridică împotriva mea? O, dar sunt şi mai mulţi cei care sunt cu mine şi mă apără (II Împ 6, 15-17)! Puterile îngereşti şi duhurile sfinţilor Tăi care mă înconjoară cu bunăvoinţa şi cu prietenia lor sunt nenumărat mai multe (Evr 12, 1-2; Apoc 9, 16). O Doamne, sunt vrăjmaşii mei puternici şi înarmaţi? Dar ce sunt armele lor pe lângă puterea Ta, Puternicul meu Dumnezeu Apărător (Ps 68, 17)? Sunt ei aproape de mine? Dar Tu eşti şi mai aproape! Când Tu stai între ei şi mine – eu n-am de ce să mă mai tem!

E grea suferinţa care se apropie de mine şi crucea pe care va trebui s-o ridic şi s-o port? Dar ce sunt acestea pe lângă ale Tale? Şi pe lângă răsplătirile Tale din ceruri pentru răbdarea acestora!

Traian Dorz, Porțile veșniciei

Bine este nouă să fim aici. Petru știa că Domnul va merge în Ierusalim și va pătimi acolo și se temea și tremura pentru Dânsul, însă după reproșul acela: Mergi înapoia Mea, satano! (Matei 17, 23), el n-a mai cutezat a zice către Domnul Fie-ți milă de Tine, de aceea, el rostește cam aceeași idee, cu alte vorbe: Bine este nouă să fim aici. Căci muntele și latura aceea nelocuită i se părea lui a da siguranță, încă și mai sigur i se părea lui ca Domnul să nu meargă în Ierusalim, ci să rămână acolo de-a pururi. De aceea vorbește el de corturi. Dacă noi le-am avea pe acelea, gândea el, nu ne-am mai duce în Ierusalim, și, neducându-ne acolo, Domnul nu va muri.

Sfântul Ioan Gură de Aur, Predici la dumini și sărbători, editura Bunavestire, ediția a II–a

Iisus a luat cu Sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui, și i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Și S-a schimbat la față, înaintea lor… (Matei 17, 1-2)

Pentru ce a luat Domnul cu Sine pe ce cei trei Apostoli? Pentru că ei întreceau pe toți ceilalți. Petru se deosebea și prin aceea că iubea foarte mult pe Domnul, Ioan prin aceea că era foarte iubit de Domnul, iar Iacov prin răspunsul ce-l dăduse împreună cu fratele: Putem bea paharul (Matei 20, 22). Și, în afară de aceasta, prin fapta sa, căci Iacov, într-adevăr, a făcut ceea ce adeverise prin acel răspuns, pentru că el a fost atât de nesuferit pentru iudei, încât Irod a crezut că-și va dobândi cinstea lor, dacă-l va omorî (Fapte 12, 1-3).

Sfântul Ioan Gură de Aur, Predici la duminici și sărbători, editura Bunavestire, ediția a II–a

Scripturile sunt pline și de vestea aceasta minunată: în Lucrarea Sa, Domnul a folosit și folosește de multe ori și vase slabe. Femeile de regulă sunt numite “sexul cel slab.” Dar Scripturile ne arată că Domnul a folosit de foarte multe ori tocmai aceste vase slabe.

În Noul Testament este spre pildă, samarineanca, femeia cea cu șapte bărbați, care pe urmă a umplut Samaria cu vestirea Domnului. Și acolo e și ceata magdalenelor și mariilor, care din niște femei pierdute (din Maria Magdalena, Domnul scosese șapte duhuri rele) s-au făcut, niște vestitoare ale lui Iisus cel Răstignit și Înviat. Iar în Vechiul Testament este spre pildă și desfrânata Rahav de la Iosua capitolul 2 pe care Domnul a folosit-o pentru scăparea iscoadelor trimise de Iosua.

Preot Iosif Trifa, Isus Biruitorul, anul 1937, nr. 12, pag. 7