Teama de păcat (I) – Traian Dorz

Teme-te de păcat, căci ochii lui Dumnezeu cei ca para focului privesc cu atenție și cu mânie la ceea ce faci oricând faci răul! Judecata dreptății Lui îți pregătește îngrozitoarea răsplată a tuturor faptelor tale rele. În ceasul în care nu te aștepți. Teme-te de orice păcat, fiindcă niciunul nu va rămâne nepedepsit! Teme-te, desfrânatule, care faci lucruri scârboase la adăpostul nopții și crezi că întunericul te acoperă de privirile lui Dumnezeu! Căci, pentru ochii Lui, să știi că întuneric nu există (Ps 139, 11-12)! Iar urgia Lui va descoperi tot ce faci, aruncându-te într-o rușine veșnică.

Teme-te, suflete stricat, care strici sufletele când pregătești otrava scrierilor tale imorale și pornografice, ca să trezești pofta păcatelor în alții, aruncându-i astfel în mocirla pierzării!
Ochii aprinși ai lui Dumnezeu (Apoc 1, 14) te privesc și îți cântăresc pedeapsa cu gravitatea crimei tale de acum. Și cu acele crime pe care opera ta le va face încă și după ce tu vei fi murit de mult, printre cei ce vor citi până la sfârșit ceea ce ai scris tu.

Cutremurați-vă toți cei care faceți răul în orice fel, în orice vreme și în orice loc. Căci ochii lui Dumnezeu vă văd… De acești ochi nu vă veți putea ascunde nicăieri și niciodată. Decât în brațele lui Hristos dacă veți veni la El acum.
O, dacă ați veni la adăpostul iertării Lui, prin pocăință!
O, dacă ați veni acum!

 

Traian Dorz, Porțile veșniciei