Bine este nouă să fim aici. Petru știa că Domnul va merge în Ierusalim și va pătimi acolo și se temea și tremura pentru Dânsul, însă după reproșul acela: Mergi înapoia Mea, satano! (Matei 17, 23), el n-a mai cutezat a zice către Domnul Fie-ți milă de Tine, de aceea, el rostește cam aceeași idee, cu alte vorbe: Bine este nouă să fim aici. Căci muntele și latura aceea nelocuită i se părea lui a da siguranță, încă și mai sigur i se părea lui ca Domnul să nu meargă în Ierusalim, ci să rămână acolo de-a pururi. De aceea vorbește el de corturi. Dacă noi le-am avea pe acelea, gândea el, nu ne-am mai duce în Ierusalim, și, neducându-ne acolo, Domnul nu va muri. Pentru aceasta el a zis: Bine este nouă să fim aici, unde sunt și Moise și Ilie, dintre care unul, la nevoie, a pogorât foc din cer; celălalt s-a acoperit de nori când a vorbit cu Domnul. Dacă noi vom rămâne aici, nimeni nu va ști unde suntem. Vezi dragostea cea înfocată pentru Iisus? Nu gândi că îndemnul său nu era cel mai potrivit, ci gândește numai ce dragoste avea el pentru Hristos. El adaugă: Dacă voiești, voi face aici trei colibe: una Ție, una lui Moise și una lui Ilie.
Ce zici, Petre? Oare, nu tu, nu de mult, ai fost primul care ai deosebit pe Domnul de slugi când ai zis: Tu ești Fiul lui Dumnezeu Celui viu (Matei 16, 16), iar acum Îl pui în același rând cu slugile, cu Moise și cu Ilie? Iată cât erau de nedesăvârșiți înainte de moartea Domnului! Chiar dacă Tatăl a descoperit lui Petru că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, el însă nu a ținut minte această descoperire și s-a buimăcit de groază. Evanghelistul Marcu, cu dreptate adaugă: El nu știa ce grăia (Marcu 9, 6), la fel și Evanghelistul Luca, care zice: Ei erau cuprinși de somn (Luca 9, 32). Spaima ce îi cuprinsese pentru această vedenie el o numește somn. Ochii lor se întunecaseră de lumina cea peste măsură, însă nu era noaptea, ci ziua, și numai strălucirea razelor a îngreuiat ochii lor.
Ce s-a întâmplat apoi? Însuși Hristos nu vorbește nimic, nici Moise, nici Ilie, doar Acela care este mai mare decât toți, Tatăl, ridică glasul Său din nori, și pe când vorbea, i-a învăluit un nor luminos.
Când Domnul îngrozește, Se arată în nor întunecat, precum s-a întâmplat în Sinai, aici El însă n-a voit să îngrozească, ci să învețe, de aceea norul era luminos. Tatăl a strigat: Acesta este Fiul Meu Cel iubit. Ca să nu se poată cineva îndoi despre cine este vorba, Moise și Ilie s-au făcut nevăzuți, când s-a sfârșit glasul acela.
Dar ce a voit Domnul să zică prin acele cuvinte? Dacă Acesta este Fiul Meu Cel iubit, nu te teme, o, Petre, că tu cunoști puterea Lui și ești convins că El iarăși va învia! Dacă tu nu știi aceasta, apoi îmbărbătează-te pentru glasul Tatălui, căci dacă Dumnezeu este puternic, precum și este cu adevărat, apoi dovedit este că și Fiul este puternic precum Tatăl. Dacă El este Fiul Cel iubit, nu te teme, căci dacă și tu iubești pe Domnul foarte mult, Dumnezeu Tatăl Îl iubește și mai mult. Întru Dânsul am binevoit, zice Dumnezeu Tatăl. Nu Îl iubește doar pentru că L-a născut, ci și pentru că El este întru-totul deopotrivă cu Tatăl și e aceeași voie.
Așadar, aici este un întreit motiv de iubire: Pentru că El este Fiul Său, Fiul Său Cel iubit și El are întru Dânsul bunăvoința Sa. Pe El să-L ascultați, adică: „Dacă El voiește să moară pe cruce, nu te împotrivi.”
Și pogorându-se ei de pe munte le-a poruncit lor Iisus, zicând: Nimănui să nu spuneți ceea ce ați văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morți. Căci cu cât se vor povesti despre El lucruri mari, cu atât mai mult mulți vor primi greu credința și scandalul ce se va face la cruce mai mult va spori. Pentru aceea, ei trebuiau să tacă. Iar când El a adăugat până după înviere, a arătat totodată și motivul pentru care trebuiau ei să tacă și a arătat și timpul cât de îndelung să tacă.
Desigur, fericiți au fost cei trei Apostoli care au văzut pe Domnul strălucind pe munte. Dar și noi, numai dacă vom voi, putem să vedem pe Iisus strălucit, nu ca dânșii pe munte, ci încă și mai strălucit. Atunci, fiind cu ucenicii Săi, S-a arătat numai într-o astfel de strălucire pe cât ei suportau, dar la sfârșitul veacuilor, El va veni întru deplina strălucire a Tatălui, și înconjurat nu numai de Moise și Ilie, ci și de nenumărata oștire a îngerilor, a arhanghelilor și a heruvimilor. Amin.
Sfântul Ioan Gură de Aur, Predici la dumini și sărbători, editura Bunavestire, ediția a II–a
