Domnul Iisus știe slăbiciunile noastre și are milă de noi atunci când, uitând făgăduința Sa, ne lăsăm zdrobiți de puteri mai mari decât puterile noastre. Ne înțelege și nu ne judecă dacă îndată după aceea ne redresăm iarăși.

Iisus le-a zis asupritorilor Săi: Iată-Mă, Eu sunt aici! Ce aveți, aveți cu Mine! Pe aceștia lăsați-i să se ducă. Cu ei nu aveți nimic. Hristos totdeauna Se pune garant pentru ai Lui. Se dă pe Sine zălog în locul lor. Se predă legat pe Sine, pentru ca ei să fie lăsați dezlegați și liberi. Hristos S-a dat pe Sine rob, pentru a ne slobozi pe noi toți. El a primit orice suferință pentru Sine, dar i-a scos de sub orice primejdie pe ai Săi.

Traian Dorz, Hristos - Răscumpărătorul nostru

Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce. (II Tesaloniceni 3, 10)

În epistolele apostolului Pavel aflăm Evanghelia aplicată la viață, în toată întregimea ei. În ele aflăm și învățătura despre muncă. Apostolul Pavel predică cu apăs și munca, lucrul mâinilor sau a capului, munca intelectuală de care avem lipsă pentru a ne asigura traiul vieții. Apostolul Pavel ne predică munca, întâi ca pe testamentul ce ni l-a lăsat Domnul Dumnezeu prin strămoșul Adam: cu multă trudă să–ţi scoţi hrana din pământ… în sudoarea feţii tale să-ți mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământul din care ai fost luat. (Facere 3, 17-19)

Preot Iosif Trifa, Ziarul Isus Biruitorul, anul 1936, nr. 28, pag. 4

În Biblie  ne spune prorocul Ezechiel că i s-a arătat odată următoarea vedenie:

«O apă văzut-am curgând din lăcașul Domnului. Un om mi-a zis «treci apa». Și am intrat în apă și apa la început ajungea până la glezne, apoi până la genunchi și pe urmă s-a făcut râu mare până la brâu. Și omul mi-a zis: Aceasta este «apa iertării» «şi această apă va intra în marea moartă şi vărsându-se în mare, apele ei se vor vindeca… Și se va însănătoși și va trăi tot acela peste care va curge râul… și pe lângă acest râu vor crește tot felul de pomi roditori și nu se va sfârși rodul lor pentru că apele care-i udă din cele sfinte ies»… (Ezechiel cap. 47).

Preot Iosif Trifa, Ziarul Lumina Satelor, anul 1922, nr. 13, pag. 1

Soțule sau soție! Voi aveți nevoie unul de dragostea celuilalt mai mult chiar decât de pâinea și de hainele și de banii voștri.

Iubiți-vă cu căldură neschimbată, proaspătă și dulce unul pe celălalt.

Soțule, iubește-ți soția ta așa cum este ea acum; nu aştepta până când va deveni aşa cum ai dori tu să devină!

Soţie, iubeşte-ţi soţul tău așa cum este el, până când, prin iubire, vă veți ajuta să ajungeți și unul și celălalt așa cum trebuie să fiți.

Traian Dorz, Mărturisirea strălucită

Ca niște picuri de miere, cad pe auzul inimii părintești sunetele dulci ale cuvintelor drăgălașe spuse de copilașii lor. De dimineața până seara ar săruta părinții, de mii de ori, gurița aia scumpă din care tot ar vrea și ar vrea să cadă, fără a se mai sătura niciodată, aceste ciripiri îngerești, mai frumoase decât orice alt cântec din lume. Așa dorește Domnul rugăciunile dragostei noastre.

Cele mai frumoase clipe ale dragostei dintre copii și părinții lor sunt acele din cei câțiva anișori când își spun și își întreabă unii altora toate lucrurile

Traian Dorz, Mărturisirea strălucită

Slăvită este clipa când sufletul chemat de Hristos ajunge la încredințarea că nimic din tot ceea ce i se dă nu vine decât de la Dumnezeu. Slăvită este starea acelui suflet care în tot ce primește, vede și simte numai un dar al dragostei și al înțelepciunii Tatălui Ceresc. Nici o stare nu-i atât de înaltă ca aceea pe care ți-o dă încredințarea că toate cele ce vin lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu. Și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său (Romani 8, 28).

Traian Dorz, Mărturisirea strălucită

Un vestit predicator și un om de credință, a scos o carte întreagă despre darurile pe care ni le dă nouă Crucea Golgotei. Dăm mai jos o mică spicuire din aceste daruri.

Crucea lui Hristos stă ridicată înaintea noastră ca un semn al izbăvirii noastre; prin ea aflăm că marele nostru potrivnic, numit de Scriptură șarpele cel vechi, a avut capul zdrobit; în Golgota el a primit lovitura de moarte, chiar în clipa când dădea cel mai mare asalt asupra lui Dumnezeu şi când părea că a biruit. Hristos a şters zapisul ale cărui porunci ne asândeau şi care stătea în picioare împotriva noastră şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce (Coloseni 2, 14-15).

Preot Iosif Trifa, Ziarul Isus Biruitorul, anul 1935, nr. 36, pag. 4