„Domnul să-ți fie desfătarea, și El îți va da tot ce-ți dorește inima. Încredințează-ți soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, și El va lucra…” Psalmi 37, 4-5
Pentru mamă:
Iubita noastră mamă, cu-al lacrimii șirag
privim cu duioșie la chipul tău cel drag;
din ochi, din glas, din suflet, dorim să-ți arătăm
în toată viața noastră ce mult îți datorăm.
„Plecăciune ție îi spune îngerul dumnezeiesc Maicii Domnului, ție, căreia ți s-a făcut mare har. Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei…“ Iată cum vorbește o gură sfântă unui vas sfânt, ales de Dumnezeul Sfințeniei pentru cea mai dumnezeiască dintre toate lucrările făcute printr-o ființă omenească direct de Dumnezeu. Acest înger puternic, care vorbește în Numele Puterii dumnezeiești și care în toate celelalte misiuni ale sale a vorbit oamenilor poruncitor și aspru, chiar și Sfântului Apostol Petru (Fapte 12, 7-8), Fecioarei Preasfinte îi spune: „Plecăciune ție… Tu ai un mare har”. Nimeni dintre oameni nu i-a mai vorbit ei vreodată astfel. O, cât de rău știm vedea noi și cât de puțin știm vorbi frumos!
Traian Dorz, Pășunile dulci
În Fiat-ul rostit de Fecioara Maria la Bunavestire, este cuprins întregul univers al credinţei noastre. Din el se revarsă rod bogat de creştere duhovnicească. Amintim astfel: acceptarea, încrederea, smerenia şi încredinţarea – predarea în Mâna Domnului.
1. Acceptarea Voii lui Dumnezeu pentru viaţa mea
Fecioara Maria s-a dedicat vieţii la templu, dar mai ales slujirii lui Dumnezeu. Acceptarea totală şi deplină a Voii lui Dumnezeu o face transparenţa Duhului Sfânt. Legământul făcut
Liliana Lupoaie, Revista "Cuvânt pentru Suflet", nr. 70, ian-apr 2014
Nu le vorbiți oamenilor numai dulce despre Cuvântul Domnului: „Veniți la Mine”. Ci faceți-i să vadă cu amar prețul Crucii și al Patimilor, ca să știe ce este păcatul și cât costă mântuirea. Spre a ști și ce vor merita cei nepăsători. Nu le vorbiți oamenilor numai dulce despre Împărăția cerurilor, ci le înfățișați cutremurător și amar șisfințenia pe o cere Dumnezeu de la cei care doresc s-o moștenească (Apoc 21, 27; 22, 12-15). Fiindcă numai adevărata groază de pierzare îi va călăuzi pe oameni spre adevărata mântuire. Glasul dragostei îl aud prea puțin.
Traian Dorz, Pășunile dulci
Aruncă-ţi pâinea ta pe ape. Şi după multă vreme o vei găsi iarăşi. Împarte-o în şapte şi chiar în opt, căci nu ştii ce nenorocire poate da peste pământ. (Eclesiastul 11, 1-2)
Aici, în Cuvântul Domnului, este vorba de binefacere. Despre binefacerea fără nici un gând, fără nici un interes, fără nici o nădejde. Despre binefacerea adevărată, care nu înseamnă împrumut, care nu împrumută, care nu înmânează ci aruncă. Nu dă ca împrumut… Nu dă nici măcar ca pomană. Ci aruncă. Dă, ca şi cum ar arunca. Fără nici o speranţă. Fără nici o plată. Fără nici o nădejde. Fiindcă în împrumut este o nădejde de câştig.
Traian Dorz, Hristos - Tezaurul împăratului Solomon
Cu sufletul spre Domnul am strigat:
Iisuse-al meu, de pacea Ta mi-e sete.
Mă ține lutul meu, de lut legat,
Și-n van vrea fierea lumii să mă-mbete.
Spre Tine merge dorul meu întreg,
La Tine-mi este orișice dorire.
Ci lasă-mă de lut să mă dezleg,
Să vadă sufletu-mi a Ta mărire.
Maica Teodosia (Zorica) Lațcu
Cel supărăcios caută ce-i place lui şi se supără de orice lucru bun. (Proverbe 18, 1)
Adevăratul credincios al lui Dumnezeu este acela care în toate lucrurile caută în primul rând folosul lui Hristos, apoi, folosul de-aproapelui său şi numai după aceea, folosul său (1 Cor. 10, 24-33; Filip. 2, 4). Falsul credincios, însă, umblă totdeauna numai după foloasele lui (Filip. 2, 21), se gândeşte numai la sine, îi pasă numai de el însuşi. Nici nu se gândeşte la voia lui Dumnezeu, nici nu-şi aduce aminte de sufletul şi bucuria de-aproapelui său niciodată.
Ce crudă fiinţă este omul egoist, omul iubitor de sine.
Traian Dorz, Hristos – Tezaurul împăratul Solomon
Voi ați văzut cum v-am purtat pe aripi de vultur. (Exod 19, 4)
Voi înșivă ați văzut – zicea Domnul Dumnezeu – cum v-am scăpat din Egipt, cum v-am trecut prin Marea Roșie, cum v-am hrănit cu mană din cer, cum v-am adăpat cu apă din stâncă… voi înșivă ați văzut aripile cu care v-am ridicat peste toate primejdiile și v-am scăpat din toate încercările… Această aducere aminte de aripile vulturului, de minunata scăpare din Egipt, de minunata călătorie spre Canaan, era puterea lui Israel. Cu această aducere aminte se întărea și cu ea răzbea.
Dar, pe aripi de vultur, Dumnezeu nu l-a purtat numai pe Israel, poporul Său, ci pe aripi de vultur El a purtat și poartă și azi pe toți copiii Lui.
Preot Iosif Trifa, Ziarul Isus Biruitorul, anul 1935, nr. 51, pag. 1
Despre mântuire se vorbește mult și în multe chipuri. Dar mulți, și din cei ce vorbesc, și din cei ce vor să apuce mântuirea, nu pleacă de acolo de unde trebuie să plece. Chipul de alături ne arată locul de unde pleacă mântuirea noastră.
Viața noastră cea sufletească e ca și o carte mare în care ni se trec „datoriile” și „plățile”. Datoriile păcatelor și plata lor, adică ștergerea păcatelor. Și cartea asta se umple mereu cu datorii. An de an și zi de zi sporesc mereu datoriile păcatelor. Iar la plăți cartea stă cu paginile goale.
Preot Iosif Trifa, Ziarul Isus Biruitorul anul, 1935, nr. 46, pag. 1
Despre însemnătatea postului, știm cu toții. Despre roadele lui, suntem încredințați mulți… Dar despre felul cum trebuie împlinit postul, știm încă prea puțin; însă despre fericirea împlinirii acestora cu fapta nu ştim câţi ştim.
Că trebuie să postim toate posturile, asta o ştim cu toţii. Că trebuie să le postim întocmai cum au fost aşezate de la început şi asta o ştim, poate, iar unii o mai şi împlinim, deşi acest lucru nu trebuie să-l trâmbiţăm, că știe Domnul Dumnezeu cât poate și cât face fiecare din împlinirea poruncilor înfrânării… Dar sunt mereu tot mai puțini cei care se mai interesează de asta acum, când lumea face tot ce poate spre a se îmbolnăvi și a muri cât mai grabnic de îmbuibare și de desfrâu.
Traian Dorz, Pășunile dulci
