Pe aripi de vultur – Pr. Iosif Trifa

Voi ați văzut cum v-am purtat pe aripi de vultur. (Exod 19, 4)

Voi înșivă ați văzut – zicea Domnul Dumnezeu – cum v-am scăpat din Egipt, cum v-am trecut prin Marea Roșie, cum v-am hrănit cu mană din cer, cum v-am adăpat cu apă din stâncă… voi înșivă ați văzut aripile cu care v-am ridicat peste toate primejdiile și v-am scăpat din toate încercările… Această aducere aminte de aripile vulturului, de minunata scăpare din Egipt, de minunata călătorie spre Canaan, era puterea lui Israel. Cu această aducere aminte se întărea și cu ea răzbea.

Dar, pe aripi de vultur, Dumnezeu nu l-a purtat numai pe Israel, poporul Său, ci pe aripi de vultur El a purtat și poartă și azi pe toți copiii Lui. Pe orice copil al Său, Domnul Dumnezeu îl poartă și azi pe aripi de vultur. Îl ridică peste munți de încercări, peste stănci de ispite, peste prăpăstii de moarte. Un copil al lui Dumnezeu zboară cu aripi de vultur peste furtuni, peste ceață, peste necazuri, peste ispite. Un copil al lui Dumnezeu simte aripile de vultur și cea mai mare plăcere a lui, e să plutească cu aceste aripi la înălțimi unde lumea, satan și păcatul nu mai au nici o putere…

Fratele meu! Ai simțit tu, în viața ta, aceste aripi de vultur? Dacă ești cu adevărat un copil al lui Dumnezeu, atunci desigur le-ai simțit și le simți mereu. Sunt, în viața noastră, căteodată, clipe de apăsare, de deprimare sufletească. Fie că ne-a lovit păcatul, fie că ne-a lovit viața cu multele ei necazuri, stăm căzuți și înfrânți și pe limbă ne vin cuvintele lui Iov: Acum Doamne, lasă-mă să mor… Dar în aceste clipe, când din ochii noștri începe să plouă, simțim că vine vulturul, vin aripile vulturului și ne ridică iarăși la înălțimi de viață, de pace, de sfântă bucurie și însuflețire…

O, aripi sfinte și binecuvântate! Dumnezeu i-a vorbit lui Moise de aripile vulturului dar noi știm că era vorba de aripile Duhului Sfânt. Lui Moise însă nu i se putea vorbi despre aceste aripi pentru că Porumbelul Sfânt încă nu venise în lume. Pe limba Noului Testament, aripile de vultur sunt de fapt aripile Duhului Sfânt. Un copil al lui Dumnezeu simte neîncetat și folosește neîncetat aceste aripi.

Voi ați văzut cum v-am purtat pe aripi de vultur. Eu de câte ori citesc aceste cuvinte mă înfior. Parcă îmi grăiesc mie. De aceste aripi, Domnul parcă îmi aduce aminte și mie. De ani de zile Domnul mă poartă mereu și pe mine pe aripi de vultur. Cu aceste aripi am trecut peste furtuni, peste necazuri, peste suferințe, peste ispite, peste necontenite izbeliști și încercări. Cu aceste aripi am trecut de trei ori și peste valea umbrei morții (Psalm 21, 10). Cu aceste aripi am trecut și peste furtuna din anul acesta. Până am aceste aripi, n-am de ce să mă tem. Oricâte lovituri mi-ar da lumea și oamenii, ei nu-mi pot lua aceste aripi. Numai singur păcatul mi le poate lua. Și de aceea eu nu mă tem de nimic și nu mi-e frică de nimic în această lume, decât de păcat. Și frica asta trebuie s-o avem toți copiii lui Dumnezeu, căci în clipa în care am păcătuit, aripile de vultur ni s-au frânt, iar noi am rămas ca niște biete păsări cu aripile frânte.

Deci, frații mei, grijă la aripi. Și grijă la cel care poate să ne fure aripile, la păcat! Să ne păstrăm până la sfârșit aceste aripi, căci în clipele plecării noastre din această lume, cu ele vom zbura peste moarte la viață și de pe pământ la cer.

 

Preot Iosif Trifa, Ziarul Isus Biruitorul, anul 1935, nr. 51, pag. 1