Despre însemnătatea postului, știm cu toții. Despre roadele lui, suntem încredințați mulți… Dar despre felul cum trebuie împlinit postul, știm încă prea puțin; însă despre fericirea împlinirii acestora cu fapta nu ştim câţi ştim.
Că trebuie să postim toate posturile, asta o ştim cu toţii. Că trebuie să le postim întocmai cum au fost aşezate de la început şi asta o ştim, poate, iar unii o mai şi împlinim, deşi acest lucru nu trebuie să-l trâmbiţăm, că știe Domnul Dumnezeu cât poate și cât face fiecare din împlinirea poruncilor înfrânării… Dar sunt mereu tot mai puțini cei care se mai interesează de asta acum, când lumea face tot ce poate spre a se îmbolnăvi și a muri cât mai grabnic de îmbuibare și de desfrâu.
Dincolo de oprirea de la mâncare sau de la anumite mâncăruri, în toate zilele rânduite postului sau numai în anumite zile deosebite, cine mai gândește și la cele care mai trebuie neaparat să însoțească adevăratul post? Câți gândim, câți luăm seama și mai ales câți ne oprim, ferindu-ne de ceea ce credem că ne este îngăduit oricând? Câți renunțăm la dorința la care credem că avem dreptul în orice timp?
Datorită acestor înfrânări cerute și poruncite de Cuvântul lui Dumnezeu, postul este neplăcut omului firesc. Și pare fără nici un folos pentru cel care îl face. Ce mare este amăgirea că acum se poate orice! O, mai târziu, cum vor vedea că nu s-a putut chiar orice!
În zilele postului, ispitele sunt și mai mari și mai multe, de aceea să fim și mai veghetori.
Orice se scoală, acela se ridică, înălțându-se spre lumină. Dar omul, cu cât se scoală mai repede, cu atât se luminează mai mult. Oricine pornește tot ajunge odată. Numai că, cu cât pornești mai devreme, mergi mai frumos și ajungi mai liniștit. Oricine începe tot isprăvește odată. Numai că, cu cât începe mai din timp, lucrează mai chibzuit și sfârșește mai rodnic.
Numai în lumina lui Dumnezeu vezi luminos și vezi clar, vezi sănătos și vezi realitatea, vezi adevărul și în toate direcțiile. Fără Hristos, cazi în falsele călăuziri, cazi în amăgirea lumilor rătăcitoare, care duc la zăpăceală, la nebunie și la pierzare. De aceea, tinere, luminează-te!
Scoală-te și vino la soare. Soarele îți va da lumină și sănătate, voioșie și claritate, vigoare și lărgime. Hristos te va lumina și te va face luminos. Vino și tu, oricare ai fi, care trăiești în întunericul păcatelor, al deziluziilor, al falsităților și al necredinței. Scoală-te și vino și vei fi luminat de Hristos. Iar dacă ai venit, rămâi în lumină, și umblă în lumină și rodește în lumină… și vei deveni și tu luminos ca o parte din El.
Un suflet care de tânăr a ascultat de acest cuvânt, sculându-se, va avea parte de o mare lumină, devenind el însuși un luminător ascultat de multe suflete. Și prețuit de mulți aleși. Înaintașii lui vor fi binecuvântați din pricina lui, iar urmașii lui vor fi înconjurați cu dragoste și prețuire nemărginită tot din pricina sa.
Peste cel ce vine și rămâne la Hristos, Harul lui Dumnezeu se va revărsa neîmpiedicat și din belșug în toate privințele. Și prin el, și peste alții. Acest har îl va face să devină un prilej de mari binecuvântări pentru Numele Domnului și pentru Lucrarea Lui. Și pentru cei care se vor împărtăși din lumina lui Hristos din ele.
Curăția omului credincios dinăuntru ca și frumusețea din afară sunt nu numai o cinste pentru Numele lui Hristos, Care a putut înălța prin harul Său o asemenea zidire luminoasă dintr-o dărâmătură, dar poate fi totdeauna și o pildă și un îndem pentru oricine va mai dori să devină ca el, o Casă a Domnului, un Templu al Duhului Sfânt (I Corint. 6, 19).
Iată ce va face Hristos și din tine, suflete ascultător de El, dacă te scoli, dacă te luminezi și dacă începi să trăiești statornic în lumina Lui.
Cine aude numai cuvinte dulci, acela nu se îndreaptă niciodată, ca și cine aude numai cuvinte aspre. Cine vorbește numai despre dragostea lui Dumnezeu și nu pomenește niciodată și despre Dreptatea și Judecata Lui, acela își înșeală și sufletul său și pe ascultătorii săi. Ca și cel care vorbește numai despre judecată și despre pedeapsă.
O, vestitori ai Adevărului dumnezeiesc, luați aminte la amândouă fețele acestea ale lui Dumnezeu. Vorbiți despre întregimea Cuvântului Sfânt. Vestiți întreg Adevărul Evangheliei lui Hristos. Mărturisiți tot planul lui Dumnezeu (Fapte 20, 27), căci numai așa vă veți face întreaga datorie față de Adevăr și față de cei care au nevoie să-l cunoască în întregime, spre a nu se înșela din pricina voastră.
Dumnezeul Adevărului să vă lumineze deplin în asta. Amin.
Traian Dorz, Pășunile dulci
