Despre mântuire se vorbește mult și în multe chipuri. Dar mulți, și din cei ce vorbesc, și din cei ce vor să apuce mântuirea, nu pleacă de acolo de unde trebuie să plece. Chipul de alături ne arată locul de unde pleacă mântuirea noastră.
Viața noastră cea sufletească e ca și o carte mare în care ni se trec „datoriile” și „plățile”. Datoriile păcatelor și plata lor, adică ștergerea păcatelor. Și cartea asta se umple mereu cu datorii. An de an și zi de zi sporesc mereu datoriile păcatelor. Iar la plăți cartea stă cu paginile goale.
Mântuirea pornește când omul se uită îngrozit în această carte a vieții lui, a faptelor lui și vede ce bilanț grozav, ce cumpănă grozavă este între datorii și plăți. Își face omul socoata cu datoriile și plățile și află omul că l-au înecat datoriile păcatelor, că nu mai poate plăti. Și strigă omul plângând cu amar: Doamne, eu nu pot plăti… m-au înecat datoriile, nu mai pot scăpa.
Doamne, eu nu pot plăti! Cu acest strigăt de durere se deschide ușa mântuirii. Acest strigăt de la Romani 7, 24: Of, nenorocitul de mine, cine mă va izbăvi din o astfel de moarte? Acesta este strigătul cel amarnic, dar binecuvântat, care vestește nașterea din nou a unui om.
Doamne, eu nu pot plăti! Acesta este plânsul lui Adam care deschide din nou grădina Edenului, prin lacrimile căinții.
Doamne, eu nu pot plăti răsună glasul de durere al omului trezit de groaza pieirii. Dar la acest strigăt de durere cerul răspunde: Tu, omule, trebuie să plăteşti! Dreptatea lui Dumnezeu cere plata datoriilor tale! Dreptatea lui Dumnezeu cere pedepsirea păcatelor tale… mergi şi caută pe cineva care să plătească în locul tău, cautăți un chezaş care să plătească în locul tău. Aceasta este a doua uşă a mântuirii, când omul află şi înţelege că trebuie să plătească altcineva în locul lui, că dreptatea lui Dumnezeu cere plata întreagă, iar această plată o poate face numai un altul. Şi pleacă omul cu al doilea strigăt de durere: Cine va plăti în locul meu? Vai mie! Păcatul m-a scos la licitație. Cine v-a plăti în locul meu? Cine mă va scăpa?
Despre un soldat din Rusia, istoria a păstrat următoarea întâmplare: Slujind la depozitul alimentării, soldatul delapidase o mare sumă de bani. Fusese judecat la restituirea banilor furaţi sau la 5 ani temniţă grea. De bani nu putea face rost. Îl aştepta temniţa cea fioroasă. În disperarea lui, luă seara o hârtie, scrise pe ea toate sumele ce le furase şi la urmă încheie scrisoarea astfel: Păcatele mele m-au pus să fur acești bani, se va afla oare o inimă bună și milostivă care să mă scape de temniță, plătind în locul meu? Cine ar plăti în locul meu? Cine?? Bietul soldat lipi apoi această scrisoare pe ușa locuinței sale și adormi cu lacrimi în ochi. Dimineața s-a nimerit de tocmai trecea pe acolo regele în inspecție. Văzu scrisoarea, se înduioșă de cuprinsul ei și ca un răspuns la întrebarea soldatului, cine va plăti în locul lui, scrise dedesupt: Eu, regele Nicolae. Soldatul fu îndată graţiat spre marea lui bucurie.
Aşa e şi cu noi. Păcatul aduce temniţa şi osânda cea sufletească. Iar când omul simte această pieire şi strigă, plângând cu amar: Cine va plăti în locul meu? Cine va scoate din temniță sufletul meu? Cine mă va putea scăpa? Deodată aude un glas dulce și mântuitor: Plătesc Eu, Regele Iisus. Plătesc Eu cu sângele Meu.
Când omul îl află pe acest Plătitor, a aflat mântuirea, a scăpat de datoria păcatelor şi a devenit iarăşi un copil slobod şi liber al Tatălui ceresc mântuit prin plata şi sângele Fiului Său!
Doamne, Părinte, Tată ceresc! Greșit-am la cer și înaintea Ta! Am prăpădit averea ce mi-ai dat-o și m-am înglodit cu totul în datorii multe și grele. M-au biruit și m-au înecat cu totul datoriile păcatelor. Doamne, eu nu pot plăti! Fie-ți milă de mine și mă iartă. Fie-ți milă de milă de mine Doamne și nu mă scoate la „licitația” pierzării sufletului meu. Iisus Doamne, scapă-mă Tu de la „licitația” pierzării! Păcatul m-a scos la licitație. Mi se vinde și casa sufletului meu și numai Tu singur, Iisuse Doamne, mă mai poți scăpa. Tu singur poți plăti datoria mea.
Doamne Iisuse, Cela ce sus pe Crucea Golgotei ai plătit datoriile tuturor oamenilor din toate vremurile, plătește și datoria mea. Tu ești singura mea nădejde, prea dulcele meu Mântuitor. Plătește și pentru mine cu scump sângele Tău și mă scoate de sub licitație cu scump Sângele Tău, pentru ca până la sfârșit să fiu un copil al Tău, răscumpărat și scăpat prin dragostea și plata Ta. Și până la sfârșit să-ți slujesc Ție Răscumpărătorul și Mântuitorul meu cel scump. Amin.
Preot Iosif Trifa, Ziarul Isus Biruitorul anul, 1935, nr. 46, pag. 1
