Maica Domnului fusese cea care cea dintâi auzise din gura trimisului ceresc Vestea cea Bună, adică Evanghelia. A fost ea însăși atât de adânc fiica Adevărului, încât s-a putut învrednici să fie Maica Lui! A fost atât de mult o slujitoare, încât a putut ajunge o veșnică Stăpână. Iată ce mare mare har pot să fie nu numai părinții credincioși pentru fiii lor, ci și fiii aleși, pentru părinții lor.
Binecuvântați sunt nu numai fiii, din pricina părinților lor sfinți, ci și părinții, din pricina unor copii sfinți. Binecuvântat este nu numai credinciosul, din pricina Domnului ci și Domnul, din pricina unui adevărat credincios al Său. Tot ceea ce este binecuvântat de Dumnezeu este și pricină de binecuvântare pentru El.
Dovada cea mai adevărată că un suflet s-a umplut de Duh Sfânt este nu numai că el Îl binecuvintează pe Domnul cu gura lui, cu rugăciunea și cu cântarea lui, ci mai ales că Domnul este binecuvântat de către alții din pricina faptelor acestuia. Din pricina binefacerilor lui și a bunătății lui. Aceasta este și slujba, dar și răsplata unui suflet sfânt.
Când un credincios Îl binecuvintează pe Domnul cu gura și cu lucrarea mâinilor sale, este, desigur, o dovadă că are Duhul Sfânt. Căci nimeni nu poate spune “Hristos este Domnul” decât prin Duhul Sfânt (I Cor. 12,3). Dar când alții îl binecuvintează pe Domnul pentru dânsul, aceasta este cea mai înaltă dovadă că el este un vas sfânt. Și că Duhul Sfânt i-a dat un har nemăsurat.
În multe feluri Își arată Dumnezeu mila Sa nemărginită față de noi, făpturile Mâinilor Sale, dar când dragostea Lui face ca în mijlocul familiei noastre să se nască un suflet ales, un fiu sfânt pentru El, acesta este cel mai înalt fel al milei Lui. Atunci Dumnezeu ne arată o îndurare cu totul deosebită. Ce mare har este un fiu al lui Dumnezeu când se naște într-o familie! Ce mare milă se arată din partea lui Dumnezeu acelei case în care se întoarce un suflet, în care se naște cineva din nou! Fiindcă oriunde se naște într-o casă cineva din Duhul și din Cuvântul lui Dumnezeu, acolo se petrece o minune Dumnezeiască. Și răsare o lumină a vieții, vestitoare de viață pentru mulți.
Orice părinți care primesc un fiu sfânt ar trebui să-I mulțumească cu lacrimi lui Dumnezeu, căci fiul acesta dat lor ca să-l crească, va fi un vas sfânt al lui Dumnezeu. Din pricina lui, și ei vor fi binecuvântați, nu numai pe pământ, ci și în cer,- dacă îl vor crește ca pe un fiu al lui Dumnezeu, nu ca pe fiul lor. Fiii credincioși ar trebui să-L slăvească pe Dumnezeu pentru că părinții lor le sunt de două ori părinți: și trupești și sufletești. Soțul credincios ar trebui să-L slăvească pe Dumnezeu, căci prin soția sfântă va fi sfințit și el…(I Cor. 7, 14). Și frații, la fel, pentru că prin cel mai bun la Dumnezeu dintre ei, ei înșiși vor fi mai aproape de El.
Traian Dorz, Pășunile dulci
