Ostașilor li se impută că de ce se învoiesc să se cânte orice cântare și cântări cu cuprins protestant. Aici trebuie să se răspundă că, a pune principiul că de acum înainte nu vom cânta decât numai ce s-a mai cântat și că niciodată nu vom mai cânta nimic nou, înseamnă a sărăci însăși viața creștinească. Oare ea, după cum a fost rodnică și a zămislit rugăciuni și cântări așa de mult în trecut, nu mai are dreptul să rodească pentru sufletul creștinesc?
Arhimandrit Iuliu Scriban, Așa-zisul protestantism al Oștii Domnului, Editura Traian Dorz