Are mare însemnătate ce spun despre tine vecinii tăi și cei care te cunoșteau mai înainte. Fiindcă ei știu bine cum erai tu în trecut, înainte de a-L întâlni pe Domnul, și înainte de a merge la scăldătoarea vindecătoare. Și ei sunt în măsură să vadă dacă în tine s-a făcut adevărata schimbare sau nu. Vai de „credinciosul“ la care vecinii și cunoscuții lui nu văd în fapte credința cu care acesta se laudă în predici, în cântari și în vorbe. Și pocaința despre care spune că o are. Numai sufletul acela cu care s-a făcut minunea vindecării are nobila virtute a smereniei și marele curaj al sincerității de a-și mărturisi vina, și de a-și recunoaște păcatul, si de a nu-și ascunde boala de care a suferit în trecutul său.
Cel care nu vorbește despre păcatul său, cel care îl ascunde încă, cel care se supără când alții vorbesc despre el, acela dovedește prin asta că încă n-a scăpat de păcat și nu s-a vindecat de orbie. Acela este încă tot robul păcatului sau, tot robul mândriei și orbiei sale vechi sau noi.
Dacă ai curajul să mărturisești Evanghelia la vecinii și la cunoscuții tăi, chemându-i la Hristos și îndemnându-i la o viață sfântă și evlavioasă fără să fii totuși fățarnic sau nerușinat, aceasta este adesea dovada unei adevărate schimbări în bine. Căci omul cel prefăcut, oricât ar fi de nerușinat, totuși nu prea are curajul să predice vecinilor și cunoscuților lui. Deși mai este și câte unul de acesta. Există încă o oarecare rămășiță de rușine la orice om.
Cel întors la Dumnezeu va fi întotdeauna un semn de întrebare pentru ceilalți oameni. Toți îl știau înainte bețiv, hoț, mincinos, desfrânat, lacom, rău… Și dintr-o dată îl văd schimbat. Dintr-o data, ceilalți oameni îl văd că nu mai bea, nu mai fură, nu mai minte, că acum el este un om nou. De aceea, îndată este și întrebat: Cum ți s-au deschis ochii? Cum te-ai vindecat? Cum se poate întâmpla așa ceva?
O, ce prilej minunat pentru sufletul vindecat de Hristos este atunci să-L mărturisească el tuturora pe Domnul lui – Iisus Hristos, Binefăcătorul și Vindecătorul său!
Dacă i-a fost vindecată cuiva boala, dacă i-au fost împlinite dorințele, dacă i s-au iertat cuiva păcatele sale, dacă a fost cineva mântuit, totul se datorează numai Aceluia Căruia I se zice Iisus, căci numai din El, prin El și pentru El pot fi toate aceste minuni.
Noi eram morți și îngropați în păcatele noastre, cu toții (Efeseni 2, 1-6). Și, ca orice mort, nu puteam face nici noi nimic pentru învierea noastră. Numai Dumnezeu, Tatăl și Făcătorul nostru Sfânt, Care este atât de bogat în bunătate, ne-a adus la viață împreună cu Fiul Său, Căruia I se zice Iisus Hristos. Prin El am fost dezrobiți, am fost înfiați și vindecați. Numai Tatăl împreună cu Hristos Domnul nostru iubit a făcut totul. Slavă Veșnică Tatălui Ceresc și Fiului Său, Iisus Hristos, Vindecătorul nostru, Care este mai presus de toate lucrurile și care este Dumnezeu binecuvântat în veci (Rom 9, 5).
Traian Dorz, Avuția sfântului moștenitor
