Pentru sufletul care Îl iubește pe Dumnezeu, totdeauna și toate lucrează sigur și împreună numai spre binele său. Chiar și necazurile, chiar și ispitirile, da, chiar și prigonirile puse la cale de diavolul împotriva lui. Căci toate îi aduc celui credincios și statornic, până la urmă, numai binecuvântări.
Mai presus de orice vrajmași ai noștri este Dumnezeul nostru, a Cărui putere întoarce spre bine totul pentru noi. Mai tare decât orice dușmani ai Săi este Hristos, a Cărui înțelepciune le întoarce toate spre binele alor Lui. O, ce adevăr sigur și real este acest adevar mare!
Cu toate că cei răi fac răul pe care voiesc să-l facă, până la urmă, ei tot nu fac și nu pot face decât ceea ce le este îngăduit de către Dumnezeu, Care lucrează prin toate la împlinirea planurilor Sale tainice cu noi și cu ei, prin mijloacele tainice ale puterii și înțelepciunii Lui nepătrunse, folosindu-se la aceasta până și de vrăjmașii Săi și alor Săi. Spre slava Lui și spre binele alor Lui.
Cel rău și cei răi lucrează și ei tot spre binele credinciosului, chiar împotriva voinței lor. Fiindcă așa întoarce lucrurile înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu Care se îngrijește cu toată iubirea Lui, în primul rând, de ai Săi.
Iată cât de credincios l-a făcut singurătatea pe Avraam (Fac 15, 1).
Iată cât de blând l-au făcut necazurile pe Moise (Num 12, 3).
Iată cât de răbdător l-au făcut suferințele pe Iov (Iov 42).
Iată cât de încrezător în Domnul l-au făcut luptele pe David. Și pe ceilalți, pe apostolii Domnului, tocmai primejdiile și chinul, foamea, batăile, închisorile și ispitele pe care diavolul și ai lui le-au dezlănțuit împotriva lor tocmai spre a-i nimici, tocmai cu gândul de a le face numai răul prin acestea. Dar cum a lucrat Dumnezeu, tocmai prin ele, slava lor cea mai mare!…
Cum s-ar fi putut oare arăta strălucirea cea mare a virtuților marilor oameni ai lui Dumnezeu dacă n-ar fi fost cei răi care, făcându-le răul, le-au pricinuit binele acesta, dându-le lor prilejul să-și arate credința, iar lui Dumnezeu să-Și arate puterea.
Frumusețea și adevărul cel înalt al Evangheliei lui Hristos n-au ieșit oare la iveală atât de strălucit tocmai prin jertfele și biruințele credincioșilor Lui în necazuri și suferințe? Căci tocmai din suferințele și moartea martirilor lui Hristos, chinuiți și uciși de satana, au ieșit marea biruință,
marile frumuseți și strălucitele roade ale Lucrării lui Dumnezeu în lume.
O, cât de tainice și de frumoase sunt toate căile și gândurile lui Dumnezeu pentru ai Lui!
Slăva veșnică Numelui Său! Amin.
Traian Dorz, Avuția sfântului moștenitor
