Orbul n-a primit decât o porunca: „Du-te de te spală“. Și nici măcar n-a fost însoțită de făgăduința vindecării ascultarea de această poruncă. Și totuși el a primit, fiindcă a avut credință în Acela Care i-a spus: „Du-te“. Asta este credința!
Dumnezeu Își are planurile Sale și gândurile Sale cu fiecare suflet pe care vrea să-l mântuiască! Cine vrea să fie mântuit, acela trebuie să facă întocmai cum îi spune Hristos. Nu altfel. Trebuie să meargă până unde îi va spune Domnul și nu mai puțin; și să pornească atunci când îi spune El, nu mai târziu; și să se ducă acolo unde îl trimite El și nu în altă parte.
Chiar și Cuvântul care nu ți-ar fi adresat ție ia-l pentru tine… Nu face cum fac alții, care resping și aruncă de la ei chiar și cuvântul care le este adresat numai lor. Aceștia, fiindcă nu se lasă spălati, rămân vețnic negri și murdari, cum rămâne roata morii care, deși veșnic stă sub revărsarea apei, tot neagră rămâne veșnic. Pe aceasta numai focul o mai schimbă. Așa va fi și cu cei ce merg la auzirea Evangheliei, dar n-o primesc.
Primește învățătura, îndreptarea și mustrarea fraților și a Bisericii tale. Fii smerit și fii cu toată ascultarea de învățătura cea buna, spală-te cu toată apa de la „scaldătoarea“ Evangheliei, ca să ți se ducă toată murdăria minții și a inimii tale, a trecutului și a prezentului tau. Când te întorci înapoi, să nu mai fii tot așa cum te-ai dus; să fii fără tină și fără orbie.
Nu-ți spăla numai mâinile ca Pilat, găsind totdeauna argumente spre a te dezvinovăți sau spre a te îndreptăți. Și în loc să te îndrepți cu fapta, să te osândești cu vorba. Nici nu-ți spăla numai picioarele, cum fac destui alții. Ci spală-ți inima. Să se înnoiască. Aceasta este spălarea adevarata.
Nici nu-ți spăla numai fața, cum fac fariseii care umblă mereu să se arate oamenilor că sunt „neprihăniți“, că sunt plini de „dragoste“, chiar și atunci când sunt niște dezbinați și niște îngrășați și nesupuși, ambițioși și egoiști. Ci spală-ți ochii. Adică ferestrele sufletului tău prin care se uită alții în tine și tu în alții.
Traian Dorz, Avuția sfântului moștenitor
