Anii vieţii noastre se duc ca un sunet – spune Psalmul 90. Într-adevăr ca un sunet atât de scurt. Când îi avem înainte ni se pare că sunt atât de lungi şi că vin atât de încet şi că ţin atât de mult.

Când îi avem în urmă, ni se pare că au fost un vis, ni se pare că nici n-au fost. Au trecut şaptezeci de ani – vârsta biblică – şi iată ce am ales din ei.

Ce mult ar trebui să gândim înainte, cum gândim înapoi. Înainte când putem să-i folosim bine, nu înapoi când nu mai putem face nimic.

Traian Dorz, Semănați Cuvântul Sfânt

Cum binecuvântările lui Dumnezeu se înnoiesc pentru fiecare dintre noi în fiecare zi, tot așa și sufletele noastre ar trebui să caute a-L binecuvânta pe El în fiecare zi într-un fel mereu ca nou.

Cum fiecare ivit de zori e frumos și cum fiecare răsărit de soare e altfel, și cum în fiecare dimineață este tot mai proaspătă și mai minunată Fața lui Dumnezeu, venind către noi, tot așa ar trebui să fie și fața noastră, mergând către El. Ieșind în întâmpinarea Domnului în fiecare zori de ziuă, cum spune psalmistul când zice: „O iau înaintea zorilor și strig…”

Traian Dorz, Hristos - Comoara Psalmilor

Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! (Psalm 40, 7-8)

Mântuitorul celor păcătoși

De ce a venit Domnul Iisus?

Răspuns: Tatăl L-a trimis. Și L-a trimis pentru a mântui o lume pierdută și lipsită de orice sprijin și ajutor. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe Singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică (Ioan 3, 16).

Ioan Marini, Revista – „Familia creștină”, anul 1941, nr. 5-6, pag. 12

Încrederea este forma cea mai înaltă a credinței, a dragostei și a părtășiei noastre cu Domnul și cu frații. Unde au ajuns desăvârșite dragostea și părtășia, acolo neapărat trebuie să existe încrederea deplină, frumoasă și dulce. Fără încredere desăvârșită nu poate exista nici dragoste adevărată cu nimeni și niciodată, nici pe pământ, nici în cer. Căci tocmai încrederea este aceea care aduce adevărata dragoste, plină de curaj și de stăruință.

Traian Dorz, Hristos - Comoara Psalmilor, vol. 4

“A venit Iosif din Arimateea, un sfetnic cu vază al soborului, care și el aștepta Împărăția lui Dumnezeu. El a îndrăznit să se ducă la Pilat ca să ceară trupul lui Iisus. Pilat s-a mirat că murise așa de curând. A chemat ăe sutaș și l-a întrebat dacă a murit de mult. După ce s-a încredințat de la sutaș că a murit, a dăruit lui Iosif trupul. Și Iosif a cumpărat o pânză subțire de in, a dat jos pe Iisus de pe cruce, L-a înfășurat în pânză de in și L-a pus într-un mormât săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la ușa mormântului (Marcu 15, 43-46).