“A venit Iosif din Arimateea, un sfetnic cu vază al soborului, care și el aștepta Împărăția lui Dumnezeu. El a îndrăznit să se ducă la Pilat ca să ceară trupul lui Iisus. Pilat s-a mirat că murise așa de curând. A chemat ăe sutaș și l-a întrebat dacă a murit de mult. După ce s-a încredințat de la sutaș că a murit, a dăruit lui Iosif trupul. Și Iosif a cumpărat o pânză subțire de in, a dat jos pe Iisus de pe cruce, L-a înfășurat în pânză de in și L-a pus într-un mormât săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la ușa mormântului (Marcu 15, 43-46). După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salome au cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Iisus. În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineață, pe când răsărea soarele. Femeile ziceau una către alta: “Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?” Și când și-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită. Au intrat în mormânt, au văzut pe un tinerel șezând la dreapta, îmbrăcat în veșmânt alb, și s-au înspăimântat. El le-a zis: ”Nu vă spăimântaţi! Căutaţi pe Iisus din Nazaret, care a fost răstignit. A înviat, nu este aici; iată locul unde îl puseseră. Dar duceți-vă de spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea, cum v-a spus. Ele au ieșit din mormânt și au luat-o la fugă, pentru că erau cuprinse de cutremur și de spaimă. Și n-au spus nimănui nimic, căci se temeau.” (Marcu 16, 1-8)
Mergeţi şi spuneţi ucenicilor că Iisus a înviat…a zis îngerul către femeile ce-l căutau pe Iisus în mormânt. Aceasta înseamnă că şi femeilor li s-a dat o apostolie în această lume , li s-a dat şi lor apostolia să-l vestească pe Iisus cel înviat. Știi tu femeie, ce înseamnă să-l vestești pe Iisus cel înviat? Înseamnă să-l ai pe Iisus cel viu și înviat în sufletul tău, în casa ta, în purtările tale și în traiul tău. Mai întâi, trebuie să-l ai pe Iisus cel înviat și învățăturile Lui în sufletul tău, căci numai atunci vei putea face și tu apostolie pentru El.
Și ce fel de apostolie trebuie să faci tu? Apostolia ta trebuie să fie mai întâi în casa ta. În căsuţa ta, tu femeie, faci o apostolie pentru Hristos prin grija ta de copiii tăi, de bărbatul tău, prin rugăciunile tale, prin evlavia ta, prin duhul tău cel creştinesc cu care-ți umpli căsuța de lumină și căldură sufletească. Dar tu femeie trebuie să fii un vestitor al lui Hristos nu numai în casa ta, ci și în afară de casa ta. Inima ta este mai caldă, mai simțitoare, mai plină de iubire și căldură și cu aceste daruri sufletești ce ți s-au dat ție de la Dumnezeu, tu femeie trebuie să domolești urile, să împaci mâniile, să semeni între oameni bunătatea, mila și dragostea lui Hristos.
Evangheliile ne spun că femeile au stat mai aproape de Jertfa Crucii și de patimile Mântuitorului. în vremea patimilor lui Hristos, unii din apostoli au fugit și s-au ascuns de frică, ba Petru s-a și lepădat de frica unei slujnice, dar femeile s-au ținut neîncetat pe urmele Mântuitorului și nici una din ele nu l-a părăsit. În drumul spre Golgota, femeile au însoțit pe Iisus, la picioarele Crucii, ele au plâns patimile și moartea Lui, ele L-au îngropat apoi tot ele au așteptat învierea Lui. Inima femeilor a trecut prin toate patimile Mântuitorului și a simțit toată Jertfa Crucii și poate de aceea inima ta femeie este mai simțitoare pentru Hristos, este mai miloasă, mai caldă, mai plină de iubire și bunătate. Ca și mironosițele de la picioarele Crucii, tu femeie stai de-a pururi gata să plângi și să faci jertfe sufletești. Tu femeie trebuie să-ți dai seama că tot belșugul sufletului tău, toată căldura inimii tale și toate dorurile tale sufletești trebuie să le pui în slujba lui Hristos.
Dar, luați aminte femeilor, că diavolul încearcă să tragă în slujba lui darurile voastre sufletești: “Iar unele (femei) s-au abătut după Satana…” scria şi apostolul Pavel lui Timotei (I Timotei 5, 15). Și sunt și astăzi destule femei care au lăsat pe Domnul și “s-au abătut după Satana”. Acestea sunt femeile care aţâţă vrajba între oameni prin clevetiri şi minciuni, acestea sunt femeile care îşi pun darurile ce le au de la Domnul: inima, ochii, frumusețea, în slujba diavolului. Aceste femei nu vestesc pe Iisus cel înviat, ci prin păcatele lor încearcă să îngroape din nou pe Fiul lui Dumnezeu. Casa acestor femei este un iad și un mormânt, precum zice Scriptura: “Casa iadului este casa desfrânatei şi toţi cei ce apucă pe ea nu se mai întorc, ci intră în cămările morţii.” (Pildele lui Solomon 7, 26)
Femeilor! Și Maria Magdalena a fost o așa femeie ce zăcea îngropată în iadul și mormântul păcatelor. Dar prin lacrimile sale și iertarea Mântuitorului s-a ridicat din mormântși a înviat din moartea păcatelor și s-a făcut cea mai însuflețiță vestitoare a lui Hristos. Ridică-te și tu femeie cu lacrimi din mormântul păcatelor, ca să dobândești iertarea Mântuitorului și intră în slujba Lui.
Preot Iosif Trifa – “Lumina Satelor”, nr. 15, anul 1923, pag. 3
