Cum binecuvântările lui Dumnezeu se înnoiesc pentru fiecare dintre noi în fiecare zi, tot așa și sufletele noastre ar trebui să caute a-L binecuvânta pe El în fiecare zi într-un fel mereu ca nou.
Cum fiecare ivit de zori e frumos și cum fiecare răsărit de soare e altfel, și cum în fiecare dimineață este tot mai proaspătă și mai minunată Fața lui Dumnezeu, venind către noi, tot așa ar trebui să fie și fața noastră, mergând către El. Ieșind în întâmpinarea Domnului în fiecare zori de ziuă, cum spune psalmistul când zice: „O iau înaintea zorilor și strig…”, tot astfel și noi ar trebui să ne sculăm dis-de-dimineață în fiecare zi și cu o nouă binecuvântare pentru Dumnezeu să-L slăvim, închinându-ne Lui. Să-L slăvim pentru încă o noapte care a trecut în pace și din care am scăpat cu viață. Și să ne închinăm Lui pentru o nouă zi, care ar putea să ne fie ultima pe pământ.
Cu cât trec tot mai multe din zilele noastre și ne rămân tot mai puține din ele înainte, cu atâta ar trebui să avem mai multă grijă ca în fiecare zi să-L binecuvântăm pe Dumnezeu mai frumos, mai stăruitor și mai rodnic. Cu cât se înmulțesc față de noi dovezile bunătății și răbdării lui Dumnezeu, cu atâta mireasma mulțumirii și a laudei ar trebui să se înalțe mai curată de la noi către El.
Cum pâinea și apa pe care ni le dă Dumnezeu în fiecare zi se înnoiesc față de noi, tot așa ar trebui și mulțumirea noastră față de El. Cum aerul și lumina Lui se primenesc mereu – așa și cântarea și laudele noastre. Cum puterea și viața le primim zilnic și neîncetat prin atenția Lui față de noi, tot așa de normal ar trebui să I se înalțe din partea noastră binecuvântările unei vieți aducătoare nu numai de rugăciuni și de cântări, ci mai ales de trăiri și de roade care să-L bucure pe Dumnezeu în fiecare zi și în fiecare clipă. În acest fel părtășia dintre noi și Dumnezeu ar fi deplină, iar schimbul de binecuvântări ar fi fericit. În felul acesta noi n-am rămânea mereu tot mai datori și tot mai vinovați, primind neîncetat și nemaiîntorcând nimic Celui căruia Îi suntem în fiecare zi tot mai îndatorați.
Sufletul meu și fiul meu, nu-ți uita această mare datorie de a binecuvânta pe Dumnezeul tău în fiecare zi, străduindu-te să faci ceva cu care să-L bucuri și tu pe Dumnezeu!
Ziua în care n-ai făcut niciun bine nimănui, să știi că este o zi pierdută pentru tine. Ziua în care n-ai înălțat Domnului nicio binecuvântare, este o zi nefericită și întunecată. Ziua în care nu I-ai făcut nicio bucurie lui Hristos, prin ceva izvorât de la tine, este o zi pe care ai pierdut-o pe totdeauna.
Sufletul meu și fiul meu, n-ar trebui să uiți niciodată acest lucru, ci să te străduiești neîncetat ca în fiecare zi să-ți înnoiești și tu măcar cu ceva binecuvântarea față de El, cum are El grjă de aceasta față de tine!
Ia pildă de la marii tăi înaintași care au lăsat pe pământul acesta niște urma atât de luminoase și niște fapte atât de mari, prin care Numele lui Dumnezeu este binecuvântat totdeauna și până în veci. Ia pildă și deprinde-te și tu să gândești și să te lupți în așa fel, încât nu numai prin cuvintele tale, ci mai ales prin roadele vieții tale frumoase, să-L binecuvântezi în chip vrednic pe Marele tău Dumnezeu și Binefăcător Iisus Hristos, în fiecare zi din viața ta și până în veci.
Traian Dorz, Hristos - Comoara Psalmilor
