Praznicul Înălțării Sfintei Cruci este amintirea zilei când Împărăteasa Elena a aflat Sfânta Cruce pe care fusese răstignit Mântuitorul și a dus-o la Ierusalim unde patriarhul Macarie a înălțat-o în mijlocul bisericii ca să o poate vedea mulțimea poporului ce venise să i se închine.
Ca și pe celelalte praznice, biserica a rânduit și pe acesta să culegem învățături sufletești din el. Creștinilor! Să luăm aminte că noi nu înțelegem Crucea Mântuitorului așa cum trebuie. De câte ori vedem semnul sfintei cruci, de câte ori facem semnul sfintei cruci, trebuie să ne gândim la două lucruri:
Întâia dată trebuie să ne dăm seama că Hristos nu s-a răstignit pe cruce numai «pentru păcatul lui Adam și mântuirea lumii», ci Hristos s-a răstignit pentru mine și tine cititorule, pentru păcatele mele și ale tale. Noi trebuie să simțim că păcatul ne apasă, ne sugrumă, ne doboară la picioarele Crucii ca să strigăm: «mântuieşte-ne, scapă-ne Doamne Iisuse că pierim». Numai simțind mai întâi greutatea păcatelor noastre, vom simți apoi darul Crucii lui Iisus, care prin Jertfa Lui ne iartă osânda și ne face fiii lui Dumnezeu. Nu este pe acest pământ o învățătură mai minunată decâ aceasta: că Iisus s-a răstignit pentru păcatele mele și ale tale. Nu este în această lume o veste mai de bucurie decât aceasta: că Hristos ne-a şters pedeapsa și ne-a făcut fiii lui Dumnezeu.
Apoi, după ce ai înțeles că Hristos a murit pe cruce pentru tine și iertarea ta, trebuie să te pui cu totul în slujba Lui, precum învață și apostolul Pavel: «Voi nu mai sunteți ai voștri, căci ați fost răscumpărați cu un preț mare» (I Corint. 6, 19). Dacă Crucea și Jertfa lui Iisus te-a scăpat de la pieire, apoi tu trebuie să fii averea Celui răstignit. Mâinile tale, picioarele, ochii, vorbele, banii, averile și toate lucrurile tale trebuie să le pui în slujba Lui.
Aceasta este înțelegerea cea adevărată a Crucii Mântuitorului și numai această înțelegere îți dă ție cititorule puterea și tăria să ieși din păcat și să te faci un creștin adevărat. Ai tu această înțelegere a Crucii lui Iisus? Dacă n-o ai în zadar pui semnul crucii deasupra pe casa ta, iar înăuntru în casă trăiești cu păcatul; în zadar îţi faci semnul crucii pe dinafară, iar pe dinăuntru inima ta stă încărcată de păcate. Noi românii ţinem foarte mult la semnul sfintei cruci şi bine facem, pentru că Crucea este temelia mântuirii noastre. Numai că ăsta-i răul, că faptele oamenilor nu se potrivesc cu mulțimea crucilor de prin satele și orașele noastre. Semnul crucii trebuie să însemne dragostea, iubirea, pacea și biruința Evangheliei lui Hristos în mijlocul oamenilor.
Uitați-vă în chipul de mai sus cum se vede la picioarele crucii șarpele, adică diavolul biruit și omorât. Asta înseamnă că cel ce trăiește în numele Crucii lui Hristos a biruit pe diavolul și voile lui.
Cel ce trăiește cu păcatul, adică cu voile diavolului, acela n-a cunoscut puterea Crucii și n-a primit din darul ce-l dă Jertfa lui Iisus de pe Cruce.
Ai primit tu cititorule acest dar al Crucii ca să te mântui, sau stăruiești mereu în păcate și cu păcatele tale bați mereu cuie în mâinile și picioarele Mântuitorului Hristos?
Preot Iosif Trifa, Revista "Lumina satelor", anul 1923, nr. 37, pag. 3
