Urzesc înșelătorii – Traian Dorz

Psalmul 35, versetul 20

Una din cele mai mari fărădelegi pe care un suflet de om, înşelat de diavolul, le poate săvârşi spre cea mai mare osândă a lui, este urzirea de înşelătorii împotriva oamenilor liniştiţi. Punerea la cale de curse şi de laţuri împotriva oamenilor nevinovaţi. Provocarea şi pârârea celor credincioşi. A oamenilor paşnici şi nepericuloşi pentru nici o stăpânire şi pentru nici un om. Încălcarea drepturilor acestora, asuprirea şi prigonirea lor, numai pentru motivul că ei Îl iubesc pe Dumnezeu şi caută să-L laude şi să-L slujească, este o nelegiuire vrednică de osânda veşnică.

Traian Dorz, Hristos – Comoara Psalmilor, vol. 2

Duminica înfricoșatei judecăți – Pr. Iosif Trifa

Ne spune această evanghelie cum va fi ziua Judecăţii. Mergeţi cu toţii la sfânta biserică şi ascultaţi cât de măreaţă şi cât de înfricoşată va fi ziua aceea. „Fiul omului”, adică Iisus, va veni atunci şi va şedea pe scau­nul măririi, înconjurat de toţi îngerii cerului. Toate neamurile şi toate su­fletele se vor aduna şi vor sta atunci înaintea judecăţii şi a dreptului Judecător.

Preot Iosif Trifa, «Lumina Satelor» anul 1922, nr. 6, pag. 3

Niște martori mincinoși – Traian Dorz

Psalmul 35, versetul 11

Viaţa şi lucrarea, umblarea şi vorbirea fiecăruia din noi şi zilnic sunt mărturii pe care le depunem neîncetat pentru Hristos sau împotriva Lui. Pentru Adevăr sau împotriva Lui. Pentru cinste, pentru dreptate, pentru lumină, pentru iubire şi pentru bine sau sunt o mărturie contrară acestora.  

Traian Dorz, Hristos – Comoara Psalmilor, vol. 2

Ciocanul Cuvântului Biblic – Pr. Iosif Trifa

„Cuvântul Meu nu este el, oare,… ca ciocanul? – zice Domnul.” (Ieremia 23, 29)

Dumnezeu își aseamănă Cuvântul Său şi cu ciocanul. „Au nu sunt cuvintele Mele ca ciocanul ce sfărâmă stânca? zice Domnul“ (Ieremia 23, 29). E o asemănare cu multe înţelesuri. Să le cercetăm.

Preot Iosif Trifa, Biblia - Cartea Vieții

Evanghelia fiului rătăcit și tâlcuirea ei – Pr. Iosif Trifa

Acum duminică avem această evanghelie şi ea ne spune că un tată avea doi feciori. Cel mai tânăr şi-a luat partea sa de avere şi a cheltuit-o în petreceri şi păcate. Dar după ce şi-a risipit averea, a ajuns la rău, lipsă şi foame.

Preot Iosif Trifa, «Lumina Satelor» anul 1922, nr. 5, pag. 3

Luptă-te Tu cu potrivnicii mei! – Traian Dorz

Psalmul 35, versetul 1

Când un copil stă cu tatăl său ori cu mama lui are mare grijă să se ţină cât mai aproape de ocrotitorul său. Mai ales când trece prin locuri primejdioase sau necunoscute. De câte ori simte sau vede o primejdie sau un vrăjmaş, cu grabă se ascunde cât mai aproape şi se alipeşte cât mai strâns de apărătorul său, de părintele şi izbăvitorul său. Din faţa fiecărui pericol fuge îndată şi se ascunde la adăpostul şi la apărarea părintelui său.  

Traian Dorz, Hristos – Comoara Psalmilor, vol. 2

Făclia Cuvântului Biblic – Pr. Iosif Trifa

„Cuvântul Tău este o făclie pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.“ (Psalm 118, 105)

O altă asemănare a Cuvântului lui Dumnezeu din Biblie e şi cea din Psalmul 118, 105. Ce asemănare scumpă şi potrivită! Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie este cu adevărat candelă şi lumină pentru viața noastră. În Biblie este o candelă coborâtă din cer. Este o lumină coborâtă din cer, care luminează calea şi călătoria vieții noastre. Milioane şi milioane de suflete au păşit spre cer, spre veşnicie, mergând pe drumul arătat de această lumină.

Preot Iosif Trifa, Biblia - Cartea Vieții

De multe ori vine nenorocirea… – Traian Dorz

Psalmul 34, versetul 19

Într-adevăr, de multe ori şi sub multe forme vine nenorocirea asupra omului credincios şi drept, asupra omului care se sileşte să umble numai în neprihănire şi în credincioşie faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni! De multe ori este nedreptăţit un astfel de om şi de multe ori trebuie să sufere înjosiri, prigoniri şi lovituri grele şi mari în viaţa lui, printre oameni. Şi de la ei.  

Traian Dorz, Hristos – Comoara Psalmilor, vol. 2

Doamne, călăuzește-ne – Ioan Marini

Inima ne e copleșită de durere. Ochii ne sunt încă uzi de lacrimi. Căci ne-a părăsit scumpul nostru Părinte Iosif. Este aceasta o durere și o pierdere pe care o simţim din greu. Și nu ne putem mângâia decât plângând şi rugându-ne. Plângem, căci am rămas în mijlocul luptelor, prigoanelor, necazurilor şi durerilor fără „stâlpul” cel tare, fără dragul nostru „Moise” pe care Domnul l-a ridicat între noi ca să ne scoată din „Egipt”, să ne treacă peste „Marea Roșie” şi să ne ducă prin pustie către ţara cea minunată a Canaanului.

Ioan Marini, «Glasul Dreptăţii» anul 1938, nr. 10, pag.1

Cel ce n-are sabie să-şi cumpere (II) – Pr. Iosif Trifa

De când eram preot la ţară, îmi aduc aminte că am slujit o dată într-o mică filie din judeţul Hunedoara. După slujbă, tot poporul mă aştepta în uşa bisericii. Şi, ca la comandă, deodată îi văzui pe toţi scoțând din buzunare câte o sticlă de rachiu de prune, pe care mi le întinseră spre „închinare“ şi gustare. Nu înțelegeam ce înseamnă acest lucru. Pe urmă am aflat. Era vremea rachiului de prune şi datina era ca tot poporul să meargă la biserică având rachiul în buzunar, iar la ieşire, după slujbă, în uşa bisericii, preotul trebuia «să închine» şi să guste din toate sticlele.

Preot Iosif Trifa, Biblia - Cartea Vieții