„Cuvântul Tău este o făclie pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.“ (Psalm 118, 105)
O altă asemănare a Cuvântului lui Dumnezeu din Biblie e şi cea din Psalmul 118, 105. Ce asemănare scumpă şi potrivită! Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie este cu adevărat candelă şi lumină pentru viața noastră. În Biblie este o candelă coborâtă din cer. Este o lumină coborâtă din cer, care luminează calea şi călătoria vieții noastre. Milioane şi milioane de suflete au păşit spre cer, spre veşnicie, mergând pe drumul arătat de această lumină.
În întunericul acestei lumi, Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie este o lumină sfântă care ne arată neîncetat calea vieții. Nu este nici un întuneric care să poată întuneca această lumină. „Întunericul nu o poate cuprinde“. Ea ne arată neîncetat calea spre cer.
Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie este apoi o lumină care arată lămurit calea vieții. Lumina cuvântului biblic nu cunoaşte nici un compromis cu întunericul. Ea îţi arată clar hotarul dintre lumină şi întuneric. Lumina cuvântului biblic nu suferă întunericul păcatelor şi mustră fără cruțare pe oricine ar încerca să trăiască şi cu lumina și cu întunericul. Este cunoscută istoria unui om de la ţară care s-a apucat să citească în Noul Testament. El citea, soţia asculta: „Tu, nevastă – a zis soţul, oprindu-se în loc – dacă e adevărat ce scrie aici, noi suntem pierduţi. Noi trebuie să ne îndreptăm cu totul viața“.
Omul acesta, desigur, mai auzise el vorbindu-se despre păcat. Mai ştia el, desigur, ceva despre păcat şi virtute. Dar cuvântul biblic i-a arătat păcatul într-o lumină nouă. I-a arătat viaţa şi îndreptarea într-o lumină nouă, într-o lumină covârşitoare ce l-a hotărât la o viaţă nouă.
Candela cuvântului biblic este o lumină scumpă ce ne însoţeşte până la mormânt şi ne trece şi prin noaptea mormântului. În orice întuneric de încercări şi necazuri ai ajunge, dacă este Cuvântul lui Dumnezeu făclie picioarelor tale, n-ai de ce să te temi. Nu-i nici un vânt atât de tare şi nici o noapte atât de mare, să-ți stingă această lumină. Şi ştiinţa este o lumină; dar o lumină ce se stinge când ai avea mai mare trebuinţă de ea. Unul din cei mai mari filozofi ai omenirii, germanul Schopenhauer, fiind odată greu bolnav, fu aflat de un prieten al lui citind în Biblie.
– Cum se poate ca tu, prietene, cu toate cărțile tale de înaltă filozofie, să citeşti în Cartea asta învechită?
– Pentru că — răspunse filosoful — am băgat de seamă că filozofia mea, la timp de durere, nu e de nici o treabă; nu mă poate ajuta cu nimic. Ea nu-mi poate da ceea ce îmi dă Cartea aceasta.
Şi ştiinţa e o lumină, şi cultura e o lumină, dar dacă această lumină nu purcede şi ea din izvorul cel adevărat, din lumina Evangheliei, ea nu prețuieşte nimic.
Sunt atâția şi atâția oameni învățați care trăiesc în cel mai grozav întuneric sufletesc. O lumină care n-are în ea şi lumina credinţei e o lumină care arată calea cea largă ce duce spre iad.
Un vestit scriitor englez, Oscar Wilde, apucând pe calea fiului pierdut, ajunse în temniță. Aici a citit Biblia, i s-a luminat viaţa şi a ieşit din temniţă un om nou. „Mulţumesc lui Dumnezeu, zice el, că m-a trimis în întunericul temniţei, ca să aflu lumina vieţii“.
Dragă cititorule, ai tu în casa ta şi în viaţa ta candela cuvântului biblic? Este Cuvântul lui Dumnezeu făclie picioarelor tale?
Ferice de tine dacă ai această lumină! Ferice de tine dacă la sfârşitul vieţii tale vei putea zice ca Iov: „Candela Lui strălucea deasupra capului meu. Lumina Lui mă călăuzea în întuneric“ (Iov 29, 3). Ferice de tine dacă ai candela cuvântului biblic! Ea va străluci lângă patul tău şi, atunci când va sosi noaptea cea mare (moartea), te va încredința despre făgăduinţa Mântuitorului: „Tot cel ce crede în Mine nu va muri, ci va trece din moarte la viaţă şi din noapte la lumină“.
Preot Iosif Trifa, Biblia - Cartea Vieții
