Aceasta este porunca Mântuitorului pentru orice creştin adevărat, luptător şi biruitor. Cu atât mai mult un ostaş al Domnului trebuie să fie încins cu această „sabie“. Apostolul Pavel a folosit asemănarea cu sabia, pentru că atunci nu erau puşti. Sabia era arma de luptă. Noi vom zice deci că un ostaş al Domnului (cititor de carte) fără sabia cuvântului biblic este ca un soldat fără puşcă. Ce biruinţă ar putea avea un astfel de soldat?
Preot Iosif Trifa, Biblia - Cartea Vieții
Acum duminică avem la rând evanghelia cu femeia cananeancă ce venise la Iisus şi Îl ruga să-i tămăduiască fiica cuprinsă de duhul cel necurat. Iisus respinge – de trei ori – rugarea ei, spunând că e trimis numai către oile cele pierdute ale casei lui Israel; pentru o femeie păgână nu se cade a se lua pâinea fiilor şi a se arunca câinilor. Dar femeia s-a rugat din nou, zicând: „Adevărat, Doamne, că şi câinii mănâncă din sfărâmaturile ce cad din masa domnilor”. Atunci Iisus i-a zis: „O, muiere, mare este credinţa ta, fie ţie cum voieşti!” (citiţi pe larg această evanghelie la Luca 15, 21-20).
Preot Iosif Trifa, «Oastea Domnului» anul 1930, nr. 6 pag. 6-7
„Cel ce n-are sabie să-şi cumpere. (Luca 22, 36)
Cuvântul lui Dumnezeu are multe asemănări în Biblie. Între acestea este şi asemănarea cu sabia. Dumnezeiescul Apostol Pavel, voind să arate puterea cuvântului biblic, l-a asemănat cu o sabie ascuţită. „Viu este Cuvântul lui Dumnezeu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri“.
Preot Iosif Trifa, Biblia - Cartea Vieții
La 40 de zile după naşterea din Vifleem, Maria cu Iosif au luat pe Iisus, Copilul Sfânt, şi L-au dus la biserică, cu jertfă de curăţire, „ca să facă după obiceiul legii pentru el”. În biserică aştepta bătrânul Simeon, „om drept şi temător de Dumnezeu, căruia îi era făgăduit de la Duhul Sfânt să nu vadă moartea până nu va vedea pe Mesia”. Şi văzând Simeon pe Iisus cel făgăduit, „L-a luat în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu, zicând: «Acum slobozeşte, Stăpâne, pe robul Tău în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta»” (Luca 1, 21-31).
Preot Iosif Trifa, «Lumina Satelor» anul 1929, nr. 6, pag. 3
Psalmul 34, versetul 11
A putea să binecuvintezi pe Dumnezeu în orice vreme şi a-L putea lăuda în orice loc şi în orice stare este dovada unei mari şi adevărate vieţi de credinţă. Dovada unei adânci şi sănătoase cunoaşteri a Lui… Căci în mod obişnuit oamenii numai în vremi liniştite, îmbelşugate şi plăcute îşi îndreaptă — şi numai uneori — gândul cu binecuvântare şi mulţumire spre Dumnezeu… Cuvântează-bine despre El numai când El le dă. Când îi ajută. Când îi izbăveşte.
Traian Dorz, Hristos – Comoara psalmilor, vol. 2
Psalmul 33, versetul 18
Priveşte pretutindeni. Permanent. Şi pe fiecare. În acelaşi timp. Priveşte intenţiile, faptele şi căile fiecărui om. Priveşte drept, atent şi autoritar. Priveşte prin întuneric, prin ziduri, prin paravane, prin neprevăzut… Priveşte apărător, ameninţător, mânios, răsplătitor. O, da, Ochiul Domnului priveşte totul! Teme-te, tâlharule, care pândeşti viaţa sau casa sau numele sau libertatea sau dreptul de orice fel al deaproapelui tău!
Traian Dorz, Hristos – Comoara Psalmilor, vol. 2
Nu vă atingeți de ce este necurat și vă voi primi (II Corinteni 6, 17). Voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră (I Tesaloniceni 4, 3). Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt (I Petru 1, 16). Iar cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu (Iacov 4, 4).
Ioan Marini, «Ecoul», nr. 9, anul 1937, pag. 1
Acum duminică avem la rând evanghelia cu orbul de la Ierihon. Un biet cerşetor orb cerea milă la marginea unui drum din Ierihon. Glasul lui tânguitor răsuna până departe, cerând mila trecătorilor. Sărmanul! De ani de zile cerşeşte şi putrezeşte lângă un zid din oraşul Ierihon. Dar deodată un zgomot mare se face. Mulţime de oameni dau năvală din toate părţile. Bietul orb întreabă şi el ce s-a întâmplat, ce înseamnă această mişcare.
Preot Iosif Trifa, «Lumina Satelor» anul 1929, nr. 49, pag. 3
„Iată, pun în faţa voastră calea vieţii şi calea morţii, alegeţi!” (Ieremia 21, 8).
E cunoscută istoria cu Hercules, uriaşul din istoria grecilor care, în călătoria sa, ajunsese într-o zi la o răspântie unde calea se desfăcea în două părţi. La răspântie, de o parte şi de alta, stătea câte o femeie. Una, îmbrăcată în haine de desfătări uşoare, arăta cu mâna o cale netedă şi plăcută, plină cu vuiet de petreceri şi desfătare. De cealaltă parte stătea, în schimb, o femeie simplă, cu ramuri de finic în mână, iar îndărătul ei se vedea o cale îngustă şi plină de scaieţi şi bolovani. Hercules se opri. Nu ştia ce să facă; pe ce cale să apuce.
Ioan Marini, «Isus Biruitorul» anul 1937, nr. 15, pag. 5
Proverbe 6, 16
Dumnezeu, Care este iubire, urăşte totuşi un singur lucru: păcatul. El, Care este chemare, respinge totuşi un singur lucru: păcatul. El, Care este iertare, condamnă totuşi un singur lucru: păcatul. Până când păcatul nu şi-a întipărit chipul lui scârbos peste fiinţa omului, ce minunat era omul! Omul, aşa cum a ieşit din mâinile minunate ale lui Dumnezeu!
Traian Dorz, Hristos – Tezaurul Împăratului Solomon