Aceasta este porunca Mântuitorului pentru orice creştin adevărat, luptător şi biruitor. Cu atât mai mult un ostaş al Domnului trebuie să fie încins cu această „sabie“. Apostolul Pavel a folosit asemănarea cu sabia, pentru că atunci nu erau puşti. Sabia era arma de luptă. Noi vom zice deci că un ostaş al Domnului (cititor de carte) fără sabia cuvântului biblic este ca un soldat fără puşcă. Ce biruinţă ar putea avea un astfel de soldat?
Când eram în şcoala suferințelor de la Geoagiu, m-a cercetat un frate care venea de departe, de prin Moldova. Îmi spunea că umblă prin țară să-şi cerceteze fraţii şi să vestească pe Domnul Iisus şi mântuirea. Ce bucurie pe mine! Dar ce întristare pe urmă, când am aflat ce fel de „arme“ avea. Avea plină traista de „Epistolii căzute din cer“, „Cele 12 Vămi“, o grămadă de „Visuri“ şi alte cărți „înfricoşătoare“. De Biblie nici vorbă, iar de cărțile Oastei abia dacă auzise. „O, dragul meu – i-am zis — crezi că poţi face ceva izbândă cu astfel de arme? Întoarce-te acasă şi te pune pe cititul Bibliei!“
Iubiților, a sosit vremea ca orice credincios adevărat să fie îmbrăcat şi să se îmbrace cu armătura de la Efeseni, capitolul 6. Sosit-a vremea să scoatem puştile şi săbiile de lemn din fronturile noastre. Căci de aceste arme vrăjmaşul diavol nu se înspăimântă şi nu se teme. Văzut-aţi «craii», la Crăciun, cum se răstesc şi îşi încrucişează săbiile? Dar lumea zâmbeşte de lupta lor, pentru că săbiile lor sunt de lemn, hainele de hârtie şi coifurile de carton. Să ne păzim ca nu cumva şi noi să devenim nişte astfel de «crai cu săbii de lemn! Căci şi aceasta este una din primejdiile de care trebuie ferită Oastea!
Încingeți sabia cuvântului biblic, iubiților frați credincioşi! Fiecare luptător din Oastea Domnului, care ştie carte, să aibă cel puţin Noul Testament cu psalmi. Aceasta este sabia cu care un ostaş al Domnului trebuie să fie încins în toată vremea şi în tot locul. Aceasta este arma fără de care un credincios care ştie citi nu poate fi un adevărat credincios. Cu Noul Testament în buzunar şi în inimă, iubiți frați! Fiecare să ştie şi să învețe a mânui această armă, după puterile lui.
„Cel ce n-are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere“ — zicea Mântuitorul (Luca 22, 36). O, ce sabie minunată este aceasta! Cuvântul lui Dumnezeu e numit şi sabia Duhului Sfânt (Efeseni 6, 17). Ce numire potrivită! Aici este a se căuta şi explica puterea ce o are Cuvântul lui Dumnezeu.
Prin el taie şi lucrează Duhul Sfânt. Prin Duhul sfânt ne vin toate darurile cerului de sus. Prin Duhul Sfânt vine şi puterea ce o are Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu este sabia Duhului Sfânt; o sabie sfântă şi binecuvântată ce ni se dă în dar. Fără sabia aceasta nu se pot purta lupte şi biruințe de mântuire sufletească.
Ce frumos spune despre acest adevăr o istorie din Biblie! Iudeii — puţini şi neînarmaţi — erau strâmtorați din toate părțile de vrăjmaşi mulţi şi tari. Atunci, un viteaz de-al lor, Iuda Macabeul, a început să încurajeze poporul, zicând: „Nu vă temeţi!… Am avut un vis de la Dumnezeu. L-am văzut în vis pe Onia, cel ce fusese Arhiereu, om bun, cuvios, cucernic, cu mâinile întinse, se ruga pentru noi. După aceea, s-a arătat Ieremia proorocul, care şi-a întins dreapta şi mi-a dat o sabie de aur, zicând: «Ia această sfântă sabie care este un dar de la Dumnezeu, prin care vei surpa pe vrăjmaşi»“.
Şi ne spune Biblia că iudeii au biruit, „aşteptând de la cel Atotputernic biruinţă şi ajutor“. Au biruit cu „sabia cea de aur“ ce li se arătase din cer. (Cartea a II-a a Macabeilor, cap. 15; în Biblia Ediţia Societăţii Britanice această carte nu se află). Ce istorie mult-spunătoare este aceasta pentru orice creştin luptător şi biruitor! Ce mult spunătoare este şi pentru noi aceasta, iubiţi frați! În lupta mântuirii, cerul de sus ne îmbie și nouă o „sfântă sabie“ care este Cuvântul lui Dumnezeu. Cu această sabie se câştigă luptele şi biruințele mântuirii. „Armele luptei noastre nu sunt omeneşti, ci puternice, de la Dumnezeu (II Corinteni 10, 4). Dacă armele noastre ar fi omeneşti, am cădea bătuți la prima ciocnire cu marele vrăjmaș, căruia i s-a dat „să facă război cu cei din seminţia femeii“ (Apocalipsa 12, 17), Noi însă avem sabia Duhului Sfânt şi celelalte arme de la Efeseni, capitolul 6, care ne asigură biruinţa. O, ce sabie sfântă şi binecuvântată este sabia cuvântului biblic, sabia Duhului Sfânt!
„Viu este Cuvântul lui Dumnezeu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri, pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simțirile şi gândurile inimii“ (Evrei 4, 12). Aceasta este puterea cuvântului biblic. Sabia lui – sabia Duhului Sfânt – pătrunde până la despărţirea omului duhovnicesc de cel lumesc, a omului cel nou de omul cel vechi. Ea taie fără cruţare în orice compromis cu lumea şi cu păcatul. Cuvântul lui Dumnezeu nu suferă nici un fel de învoială şi împăcare cu păcatul.
Într-o carte de Teologie morală am citit că păcatul beţiei e împărțit în trei clase, cam aşa: prima clasă e cea în care omul e în „curaj“, în „veselie“, şi ăsta ar fi un păcat mai mic; clasa a doua, când omul e beat, dar totuşi se mai poate ţine pe picioare şi are cunoştinţă de el; iar clasa a treia, când omul a căzut sub masă. Iar păcatul e măsurat după aceste trei clase. Cuvântul lui Dumnezeu nu face niciodată aşa. Păcatul, oricât de mic ar fi, e păcat, e otravă ce infectează sufletul. Preotul T. L., din Moldova, dezaprobând mişcarea noastră contra dansurilor, dădea următoarea regulă (în revista eparhială «Cronica Romanului»): „Cel ce joacă, face bine; iar cel ce nu joacă, şi mai bine“. Adică îi deschizi larg uşa păcatului, şi pe urmă iar cauţi să o mai închizi. Cuvântul lui Dumnezeu nu face niciodată aşa. El trânteşte uşa, el încuie uşa de tot în fața păcatului. Păcatul e păcat, oricât de mare sau de mic ar fi. El trebuie distrus cu desăvârşire şi sabia cuvântului aceasta face. Ea taie şi într-o bubă mică de păcat tot atât de necruţător ca şi într-o rană veche şi grea. Ea taie până stârpeşte răul cu totul. Viaţa creştinilor de azi e plină de atâtea păgânătăţi, de atâtea datini urâte şi păgâneşti, tocmai pentru că nu s-a lăsat sabia Cuvântului lui Dumnezeu să taie fără cruţare în ele.
Preot Iosif Trifa, Biblia - Cartea Vieții
