Psalmul 35, versetul 1
Când un copil stă cu tatăl său ori cu mama lui are mare grijă să se ţină cât mai aproape de ocrotitorul său. Mai ales când trece prin locuri primejdioase sau necunoscute. De câte ori simte sau vede o primejdie sau un vrăjmaş, cu grabă se ascunde cât mai aproape şi se alipeşte cât mai strâns de apărătorul său, de părintele şi izbăvitorul său. Din faţa fiecărui pericol fuge îndată şi se ascunde la adăpostul şi la apărarea părintelui său.
Copilul nici nu încearcă să se apere sau să lupte singur, ci aleargă la părintele lui şi-l lasă ca acesta să dea faţă cu vrăjmaşul şi să-l apere. Cu teamă şi cu speranţă priveşte copilul de la adăpost la înfruntarea vrăjmaşului său, până când trece primejdia. Copilul face acest lucru din fire, dându-şi seama numai de slăbiciunea lui, de mărimea primejdiei şi de puterea părintelui său.
O Doamne, Dumnezeul meu, cu cât umblu şi eu mai mult cu Tine, cu atâta şi mintea mea capătă mai multă lumină asupra acestor trei lucruri pe care le simte fiecare copil şi despre care îmi grăiesc aşa de limpede purtările fiecărui copil. Îmi dau tot mai bine seama de slăbiciunea firii mele în lupta contra păcatului care mă înfăşoară aşa de lesne (Evrei 12, 1)…, apoi de păcatul care este aşa de puternic (Romani 7, 14-20) şi aşa de primejdios (Romani 7, 11), apoi de marea putere a Ta, Domnul şi Dumnezeul meu. Îmi dau seama de slăbiciunea inimii mele când este vorba de îndrăzneală, de slăbiciunea vegherii şi a rugăciunii mele în încercare şi ispită, de slăbiciunea răbdării mele la necaz…, de slăbiciunea întregii mele ființe. Îmi dau seama de mulțimea primejdiilor, de puterea şi mulțimea vrăjmaşilor…
Din multele primejdii pe care îmi îngădui să le văd, îmi dau seama de celelalte şi mai multe şi mai mari, pe care mi le ascunzi, Doamne. Pentru ca nu cumva vederea lor să mă descurajeze şi să mă doboare. Ci Tu le înlături, Doamne, aşa ca eu nici să nu le văd, ca să fiu cruțat de spaimele morţii şi grozăviei lor. Și îmi dau tot mai fericit seama de puterea Ta cea mare și biruitoare, căreia trebuie să se supună toţi vrăjmaşii mei trupeşti şi sufleteşti, toate vremile şi împrejurările — toate fiinţele şi lucrurile din lume… În felul acesta, bunele porniri, pe care le-ai pus din fire în inima unui copil, încep să pună conştient şi fericit stăpânire statornică şi pe ființa mea.
Aceasta mă învaţă şi pe mine să umblu atent pe drumurile mereu necunoscute şi prin întunericul mereu primejdios al vieţii de pe pământ. Să nu mă depărtez de Tine şi nici să nu mă apropii prea tare de vreo dorinţă sau plăcere, căci aceasta poate să fie foarte primejdioasă pentru mine. Ci să mă uit cât mai puţin în jos şi cât mai atent înainte, iar înapoi niciodată. În fața vrăjmaşului să alerg cât mai în grabă, ca să mă ascund lângă Tine şi să mă adăpostesc la Sânul Tău, cerând cu stăruință şi cu încredere ajutorul Tău şi apărarea Ta.
De aceea, te rog, Doamne Iisuse, tot mai stăruitor să-mi dăruieşti duh înțelept şi treaz, pentru ca niciodată să nu uit aceste părți din care se împlineşte mântuirea sufletului meu. Nu mă lăsa, Doamne Iisuse, să mă bizuiesc niciodată numai pe puterea mea, căci de atâtea ori am căzut când m-am bizuit numai pe mine, ci să alerg mereu şi să mă bizuiesc mereu pe Tine şi pe puterea Ta cea mare. Nu mă lăsa, Doamne, nici să dispreţuiesc primejdia şi puterea păcatului şi a ispitei. Nici să nesocotesc pedeapsa, nici să înlătur gelozia Ta…
Ci să mă tem şi să mă feresc neîncetat de orice loc oprit şi de orice înfățișare a şarpelui. Fă-mă, Doamne Iisuse, să alerg neîncetat la adăpostul puterii biruitoare a Sângelui Tău şi a Crucii Tale, pentru ca să fiu ocrotit de Tine şi să fiu purtat cu bine până voi ajunge dincolo de aceste locuri primejdioase la Tine, la mântuirea şi la siguranța veşnică din Împărăția Ta. Amin.
Traian Dorz, Hristos – Comoara Psalmilor, vol. 2
