Intrăm într-un an nou. Pentru Oastea Domnului, anul acesta e al 14-lea [n.n. 96-lea] an de Oaste. Intrăm în al 14-lea [n.n. 96-lea] an de Oaste. De data aceasta, anul acesta soseşte cu o deosebită importanţă pentru Oastea Domnului. Soseşte cu un hotar nou pentru Oastea Domnului.

Biblia ne spune că, după ce israelitenii îi bătuseră pe Filisteni în lupta de la Bet-car, „Samuel a luat o piatră pe care a pus-o între Miţpa şi Sen şi i-a pus numele Eben-Ezer (Piatră de ajutor), zicând: „Până aici ne-a ajutat nouă Domnul” (1 Samuel 7, 12).

Preot Iosif Trifa, Isus Biruitorul, anul 1937, nr. 1, pag. 1

Urmăriţi pe fiii cei pierduţi şi îi aduceţi în braţele Tatălui ceresc.

Intrăm într-un an nou. E vremea când omul îşi face socotelile. Fă-ţi, te rog, iubitul meu, socoata şi cu viaţa ta cea sufletească. Fă-ţi examenul fiului pierdut. Fă-ţi socoata de eşti „acasă”, ori eşti dus de-acasă. De eşti în casa şi ascultarea Tatălui ceresc, ori ai ieşit din „casa” aceasta.

Preot Iosif Trifa, Isus Biruitorul, anul 1937, nr. 1, pag. 6

Prorocul Isaia L-a profeţit pe Mântuitorul ca pe „un Prunc ce S-a născut nouă şi S-a dat nouă… şi se va chema numele Lui: Sfetnic minunat, Dumnezeu biruitor, Domn al păcii. Mare va fi stăpânirea Lui şi păcii Lui nu va fi hotar” (Isaia 9, 6-7). Într-alt loc, prorocul spune despre acest Fiu că „va lovi pământul cu toiagul Cuvântului Său şi cu suflarea buzelor Sale va omorî pe cel rău. Atunci lupul va paşte împreună cu mielul şi pardosul se va culca împreună cu iedul; şi viţelul şi leul, şi taurul împreună vor paşte şi un prunc mic îi va paşte pe ei… Şi nu-i vor face rău, căci pământul va fi plin de cunoştinţa Domului.

Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1925, nr. 52, pag. 1

Calea şi purtarea crailor de la Răsărit sunt puse la Evanghelie cu învăţătură sufletească. Din o ţară îndepărtată au plecat craii şi cale lungă şi grea au făcut până au ajuns în Vifleem, unde au aflat Pruncul luminat şi s-au închinat Lui cu daruri scumpe.

Aşa şi noi, să ieşim din ţara păcatelor şi să plecăm spre Vifleemul cel sufletesc, adică spre învăţăturile lui Iisus.

Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1924, nr. 52, pag. 3

Cu prilejul călătoriei la Ierusalim, la Locurile Sfinte, am trecut şi pe lângă locul unde diavolul L-a ispitit pe Mântuitorul. E o ridicătură stâncoasă, de unde se deschide o largă privelişte spre câmpia Iordanului. Din acest Ioc I-a arătat satana Mântuitorului „toată mărirea acestei lumi”, zicându-I: „Toate acestea Ți le voi da Ție, dacă, căzând, Te vei închina mie” (Matei 4, 9). Mântuitorul a respins ispita diavolului, zicându-i: „Mergi înapoia Mea, satano!”.

Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1925, nr. 44, nr. 4

Chipul de alături e luat din istoria israelitenilor, când mergeau prin pustie, spre Canaan. „Domnul mergea înaintea lor, zice Biblia, şi le arăta lor calea printr-un stâlp de nor luminos ziua, iar noaptea printr-un stâlp de foc, pentru ca să poată merge şi ziua, şi noaptea” (Exod 13, 21). Norul cel luminos stătea necurmat deasupra cortului sfânt”, unde se păstrau tablele legii, adică legământul lui Dumnezeu cu poporul Israel. Când se ridica norul de pe cort, atunci porneau la drum şi fiii lui Israel şi în locul unde sta norul, acolo tăbărau şi fiii lui Israel… Fiii lui Israel porneau după porunca Domnului şi tăbărau după porunca Domnului… Ei nu porneau până nu se ridica norul, căci fiii lui Israel ascultau de porunca Domnului” (Numeri 9, 15-23).

Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1925, nr. 28, pag. 4