Chipul de alături ne arată vorbirea ce a avut-o Iisus noaptea cu Nicodim. ,,«Amin, amin, zic ţie, Nicodime a zis Iisus, de nu se va naşte cineva de sus, nu va vedea împărăţia lui Dumnezeu». Zise către El Nicodim: «Cum poate omul să se nască fiind bătrân? Au doară poate a doua oară să intre în pântecele maicii sale şi să se nască?». Răspuns-a Iisus: «Amin, amin, grăiesc ţie, de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Nu te mira că zic ţie că trebuie vouă a vă naşte de sus. Duhul unde voieşte suflă şi glasul lui auzi, dar nu ştii de unde vine şi unde merge; aşa este şi cu tot ce e născut din Duhul»”. (Citiţi pe larg în Ioan 3, 1-12).
O, ce taină mare i-a spus Iisus noaptea lui Nicodim, dar Nicodim nu înţelegea această taină, ba încă se şi mira când i s-a spus că trebuie să se nască de sus. Tot aşa se miră şi azi oamenii când îi întrebi ce înseamnă a te naşte de sus şi când le spui că şi ei trebuie să se nască de sus. Naşterea de sus e şi azi taina cea mare a mântuirii noastre sufleteşti. Fără naştere de sus nu este şi nu poate fi mântuire sufletească. Ştii tu, cititorule, ce înseamnă a te naşte de sus? În unele Scripturi, această naştere de sus se numeşte şi naştere din nou şi e bine şi una, şi alta. A te naşte de sus înseamnă a te naşte din nou, dar a te naşte din nou nu poţi decât cu dar de sus.
A te naşte din nou înseamnă Taina Sf. Botez prin care ne-am născut a doua oară. Dar acest botez încă nu-i de-ajuns pentru mântuirea noastră sufletească. „Nu e de ajuns să te naşti creştin, ci trebuie să te şi faci creştin” zice Sf. Ioan Gură de Aur. A te naște din nou înseamnă, iubite cititorule să te hotărăşti pentru o viaţă nouă cu Domnul; înseamnă să ieşi din păcate şi să începi o viaţă nouă cu El. A te naşte din nou înseamnă să-ți faci o legătura vie cu Mântuitorul, înseamnă să înţelegi şi să primeşti darul Crucii de pe Golgota şi prin acest dar „omul tău cel vechi să se răstignească împreună cu Iisus” (Romani 6, 6) „ca să mori faţă de păcat şi să viezi lui Dumnezeu prin Iisus Hristos” (Romani 6, 11). A te naşte din nou înseamnă să rupi dintr-odată cu trecutul tău cel păcătos aşa cum se rupe pomul cel sălbatic (pădureţul) când îl taie grădinarul şi, prin altoire, îi schimbă firea şi roadele. A te naşte din nou înseamnă a pune „aluat nou” în făina vieţii tale, din care să iasă o viaţă nouă, o „frământătură nouă”, o „făptură nouă” (1 Corinteni 5, 7; II Corinteni 5, 17).
A te naşte din nou înseamnă să te opreşti din calea patimilor şi să te întorci la Domnul aşa cum s-a întors Saul pe drumul Damascului şi cum s-a schimbat Zacheu vameşul, Magdalena şi ceilalţi păcătoşi după ce s-au întâlnit cu Mântuitorul. Această naştere din nou o poţi face numai cu dar şi cu putere de sus. Nicodim era mare cărturar şi totuşi nu înţelegea ce înseamnă a te naşte de sus. Nicodim era înconjurat de cărţi şi tot nu pricepea această învăţătură. Da, da, pentru că naşterea de sus e o taină ce nu se poate învăţa din cărţi. Naşterea de sus e puterea, e harul şi darul ce se pogoară de sus de la Duhul Sfânt. Acest har şi dar este ceva ce nu se poate spune cu vorba, este ceva, cum a zis Iisus, ca vântul ce suflă de unde nu ştii, este ceva ca roua ce nu ştii de unde iese noaptea şi adapă pământul, este ceva ca aluatul care într-o noapte poate dospi un sac întreg de făină. Naşterea de sus e o putere cerească ce se pogoară în viaţa omului aşa cum s-a pogorât în calea lui Saul şi l-a schimbat. Unii trec într-o clipă prin această naştere de sus ca Saul. La alţii durerile naşterii din nou ţin cu anii. Fără această naştere de sus nu este şi nu poate fi mântuire şi viaţă adevărat creştinească. Nicodim cunoştea învăţătura lui Iisus şi totuşi, pe lângă aceasta, i s-a cerut să se şi nască de sus. Şi azi sunt destui creştini care cunosc din doscă în doscă toate poruncile, toate canoanele şi păcatele, dar nu trăiesc o viaţă de creştini, pentru că n-au făcut naşterea de sus.
Să facem această naştere şi renaştere sufletească acum, când se naşte Mântuitorul. Taina cea mare a praznicului Naşterii Mântuitorului aceasta este: să ne naştem şi noi din nou cu El, să creştem cu El şi să trăim o viaţă nouă cu El!
Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1924, nr. 50-52, pag.4
