Eben-ezerul Oastei – Pr. Iosif Trifa

Intrăm într-un an nou. Pentru Oastea Domnului, anul acesta e al 14-lea [n.n. 96-lea] an de Oaste. Intrăm în al 14-lea [n.n. 96-lea] an de Oaste. De data aceasta, anul acesta soseşte cu o deosebită importanţă pentru Oastea Domnului. Soseşte cu un hotar nou pentru Oastea Domnului.

Biblia ne spune că, după ce israelitenii îi bătuseră pe Filisteni în lupta de la Bet-car, „Samuel a luat o piatră pe care a pus-o între Miţpa şi Sen şi i-a pus numele Eben-Ezer (Piatră de ajutor), zicând: „Până aici ne-a ajutat nouă Domnul” (1 Samuel 7, 12).

La un astfel de hotar, la un astfel de popas duhovnicesc am ajuns şi noi cu Oastea Domnului. Până aici ne-a ajutat şi nouă Domnul. Până aici am ajuns şi noi cu Oastea Domnului. O „piatră de ajutor” am avut şi noi în lupta noastră. Iar piatra (stânca) noastră era Hristos (I Corinteni 10, 4). „Domnul este stânca noastră, cetatea noastră, izbăvirea şi biruinţa noastră (II Samuel 22, 2). Pe stânca Golgotei a fost clădită casa Oastei, de aceea ea a rezistat la toate valurile şi furtunile care au dat peste ea. Prin multe am trecut, dar din toate am scăpat, pentru că am căutat mereu spre Căpetenia luptei şi desăvârşirii noastre. Am privit mereu cu ochii ţintă la Golgota, ţintă la Iisus cel Răstignit (Evrei12, 2).

N-am vrut să ştim între noi altceva, decât pe Iisus cel Răstignit (I Corinteni 2, 2). Pentru El am trăit, cu El am luptat, cu El am biruit.

Am luptat şi am biruit, pentru că în lupta noastră am avut jertfa Golgotei şi suflarea vântului ceresc. Am avut şcoala cea mare a Golgotei şi şcoala cea tainică a Duhului Sfânt. Şi am avut şi şcoala cea minunată a Bibliei.

Criticaţi, prigoniţi, batjocoriţi şi huliţi, am luptat mereu în lupta cea mare contra „filistenilor”, contra păcatelor. Uitându-ne ţintă la Căpetenia luptei noastre, am răscolit o ţară întreagă la războiul cel mare şi sfânt contra diavolului Goliat şi „filistenilor” (păcatelor). Am intrat într-un război aprig şi necruţător cu păcatele şi datinile cele rele. N-am cruţat păcatul. În numele Domnului l-am urmărit pe tot locul şi l-am tăiat cu sabia Cuvântului lui Dumnezeu. L-am izbit fără cruţare oriunde l-am văzut şi oriunde l-am întâlnit. Am păşit în lume cu parola: război necruţător tuturor păcatelor şi trăirea deplină a Evangheliei. În acest război, Emanuel a fost cu noi. Noi am luptat, El a biruit şi ne-a purtat mereu în „carul Lui de biruinţă”.

La un popas, la un hotar al acestei lupte am ajuns azi. Anul Nou 1937 [n.n. 2019] este Eben-Ezerul Oastei. Să-I mulţumim Domnului că ne-a ajutat să ajungem până aici. Şi să-L rugăm pe El „să ducă la bun sfârşit” această lucrare pe care a început-o în noi (Filipeni1, 6).

Fraţii mei! Cu ochii ţintă la Cel ce ne-a adus până aici. Cu ochii ţintă la Căpetenia luptei şi desăvârşirii noastre. Până la sfârşit, cu ochii ţintă la Iisus cel Răstignit.

La hotarul acesta, să-i încredinţăm Lui din nou lupta şi ostăşia noastră.

Îţi mulţumesc, Iisuse Doamne, că m-ai adus şi pe mine până aici. Tu ştii, Doamne, că robul Tău tremură la acest hotar. Dacă în voia Ta este să mai foloseşti acest vas slab, eu Te rog, foloseşte-l şi mai departe, după voia Ta cea sfântă. Dă robului Tău putere să meargă până la sfârşit pe calea voii Tale. Mai bine trimite-mă, Doamne, în pământ, decât să smintesc cu ceva voia Ta şi lucrul Tău.

Doamne Iisuse, Tu ştii că am o singură dorinţă pe care inima mea Ți-o spune mereu, ziua şi noaptea: arată-mi, Doamne, voia Ta şi porunca Ta. Descoperă-mi, Doamne, voia Ta şi dă-mi putere să merg până la sfârşit pe drumul acesta. Vorbeşte, Doamne, şi robul Tău ascultă (II Samuel 3, 10).

În mâinile Tale, Doamne, îmi încredinţez viaţa şi viitorul meu. Fă ce vrei cu robul Tău. Facă-se deplin voia Ta cu mine şi viaţa mea.

Preot Iosif Trifa, Isus Biruitorul, anul 1937, nr. 1, pag. 1