Dacă totdeauna ochii şi inima noastră vor căuta Faţa lui Dumnezeu ca să o cinstească, ascultând pe Domnul în tot ce ne cere şi împlinind cu fapta tot ceea ce ştim că este plăcut acestei Feţe, putem fi deplin liniştiţi înaintea tuturor celorlalte feţe, oricare ar fi ele.
Când stăm plini de credinţă în dragoste în faţa Domnului, atunci putem sta deplin liniştiţi în faţa oricui.
Traian Dorz, Porțile veșniciei
De la începutul luptei tale pentru mântuirea sufletului tău şi până la sfârşitul acestei lupte, să ştii bine că vei avea mult necaz cu vrăjmaşul satana, care va căuta în toate felurile să te facă să te lepezi de Domnul tău Iisus Hristos, Mântuitorul tău; dar tu să fii hotărât să lupţi şi să birui în înfruntările cu vrăjmaşul tău.
În această sfântă hotărâre, îţi va da o mare putere încredinţarea că ai a face cu un vrăjmaş mare, mincinos şi prefăcut care niciodată nu este în fapt atât de tare după cum se laudă în vorbă că este.
Traian Dorz, Porțile veșniciei
Iată întrebarea cea mai arzătoare, întrebarea mare, ce se pune lumii cu stăruinţă. Însuşi Mântuitorul este Cel ce te întreabă: „Ce ţi se pare de Hristos, al cui Fiu este?”.
De răspunsul tău atârnă soarta ta, mântuirea ta.
Odinioară El a pus această întrebare fariseilor, care Îl ispiteau, vrând să-L prindă în cuvânt. Ei au răspuns într-un fel. „Fiu al lui David”, au zis ei. Şi aveau dreptate, căci Legea veche spunea că Mântuitorul se va naşte din neamul lui David. Dar n-au dat răspunsul cel adevărat.
Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1923, nr. 35, pag. 2
Sufletul nostru, curățit prin pocăință și prin încercările voii lui Dumnezeu, înțelepțit prin umblarea ascultătoare față de voia lui Dumnezeu, trebuie să vegheze atent și neîncetat asupra trupului, asupra inimii și a dorințelor ei firești, ca aceasta să nu-l atragă în prăpăstii sau în noroaie din care n-ar mai putea ieși apoi niciodată curat.
Mintea sănătoasă și bine orientată prin dreptarul învățăturii sănătoase și adevărate trebuie să țină bine frâiele trupului nostru, spre a nu-i îngădui să facă tot ce vrea el, căci firea noastră ne îndeamnă la puține bune, dar la multe care nu ne sunt îngăduite
Traian Dorz, Porțile veșniciei
Oamenii spun: „Așa ne-a fost soarta!”, sau: „Așa-i destinul!”…, „Așa s-a întâmplat!”… – dar nu merg cu gândul un pas mai departe și mai adânc, să înțeleagă că soarta este supusă lui Dumnezeu… că destinul și întâmplarea nu fac decât să asculte de voia lui Dumnezeu, să execute sentințele dreptății lui Dumnezeu, căci toate acestea sunt uneltele cu care lucrează Mâna Lui.
Soarta tuturor oamenilor și a fiecărui om este numai în Mâna lui Dumnezeu.
Traian Dorz , Porțile veșniciei
Era Iosif un sfetnic al Soborului… Atunci când s-a ţinut sfatul acela ca să-L omoare pe Iisus, unde erai tu, Iosife? Şi el ne spune:
Eu n-am fost acolo!… Eu îmi spăl mâinile de sfatul acesta. Eu nu vreau să-mi unesc votul meu cu al lor…
Iosife, şi crezi c-ai rezolvat-o cu asta, că n-ai luat parte la sfatul acesta, când trebuia să iei parte?…
Cum ai putut, Iosife, să dormi în noaptea aceea de Joia Mare, când ai fost anunţat şi tu: “Vino! Pentru că uite ce se petrece. Să scăpăm odată de neplăcutul Acesta care ne strică legea, care ne spurcă sâmbăta şi face vindecări… Vino…”
Petru Popa (Săucani), Oastea Domnului, anul 2010, nr. 7-8, pag.16
“Şi a treia zi s-a făcut o nuntă în Cana. Şi Mama Iui Iisus era acolo; şi a fost chemat şi Iisus cu ucenicii Lui” (Ioan 2, 1-2).
Versetul acesta ne este atât de cunoscut fiecăruia dintre noi… pentru că la toate nunţile noastre s-a vorbit despre el şi se va vorbi până la sfârşitul veacurilor. Ni-e aşa de drag versetul acesta! Ni-e aşa de dulce şi aşa de scump, că eu aş vrea mereu să-l auzim şi mereu să ne bucurăm de el.
Petru Popa (Săucani), Oastea Domnului, anul 2010, nr. 7-8, pag.16
Şi au lăsat israelitenii calea Dumnezeului părinților lor şi au slujit la idoli. (II Cronici 24, 18-21)
Chipul de mai sus arată o întâmplare din Biblie. Această întâmplare este scrisă parcă anume despre noi şi pentru noi, pentru vremurile noastre şi purtările noastre. Ascultaţi cum istoriseşte Biblia această întâmplare: în vremea împăratului Ioas, „au lăsat israelitenii calea Domnului Dumnezeului părinţilor lor şi au slujit idolii lor. Şi s-a făcut urgie peste Iuda şi peste Ierusalim pentru aceasta. Şi Domnul a trimis la ei proroci, să-i întoarcă şi n-au ascultat de înştiinţările ce le-au primit. Şi Duhul Domnului a umplut pe Azaria, preotul, şi s-a sculat Azaria în faţa poporului şi i-a zis: «Acestea zice Domnul!:
Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1922, nr. 50, pag. 3
Fii încredințat deplin că așa cum va răspunde Domnul – și nu altfel – este cel mai bine. Apoi, de fiecare dată, veghează cu mulțumiri lui Dumnezeu pentru orice mod în care ți-a răspuns El rugăciunilor tale (Coloseni 4, 2).
Cerurile sunt pline de cântările de laudă și de preamărire a lui Dumnezeu, cântări pe care I le aduc fără încetare creaturile Sale care au rămas în fericirea ascultării de voia Lui și se bucură de lumina prezenței Sale…
Traian Dorz, Porțile veșniciei
Chipul de mai jos arată o întâmplare pe care o istoriseşte Isus Navi (Iosua) în capitolul 10. Şi anume ne spune Biblia că israelitenii aveau o mare bătălie la Gabaon, cu cinci împăraţi păgâni; şi s-a rugat Isus Navi lui Dumnezeu să oprească soarele pe cer, ca să poată isprăvi lupta şi să-i biruie pe păgâni. Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui „şi a stătut soarele în mijlocul cerului şi n-a mers către apus o zi întreagă”, până ce israelitenii îi biruiră pe păgâni.
Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1922, nr. 38, pag. 5