Chipul de mai jos arată o întâmplare pe care o istoriseşte Isus Navi (Iosua) în capitolul 10. Şi anume ne spune Biblia că israelitenii aveau o mare bătălie la Gabaon, cu cinci împăraţi păgâni; şi s-a rugat Isus Navi lui Dumnezeu să oprească soarele pe cer, ca să poată isprăvi lupta şi să-i biruie pe păgâni. Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui „şi a stătut soarele în mijlocul cerului şi n-a mers către apus o zi întreagă”, până ce israelitenii îi biruiră pe păgâni.
Această întâmplare este cu învăţătură şi pentru noi, creştinii de azi. Un război, o luptă mare avem şi noi de purtat în această lume. Întreaga noastră viaţă nu-i altceva decât o luptă, o războire neîncetată cu păcatele, patimile şi ispitele care vin de la diavolul, înşelătorul şi amăgitorul. Ca să purtăm această luptă cu biruinţă, avem lipsă şi noi, ca odinioară israelitenii, de soare şi lumină sufletească. Dumnezeu ne-a dat şi nouă această lumină. Iisus Hristos este soarele şi „lumina cea adevărată care luminează pe tot omul ce vine în lume” (Ioan 1, 9), ,,Eu sunt lumina lumii. Cel ce vine după Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii”, zicea Iisus (Ioan 8, 12).
O zi, ne spune Biblia că a oprit Dumnezeu soarele, să nu apună, pentru ajutorul şi biruinţa israelitenilor; dar pentru noi, soarele şi lumina lui Hristos nu apune niciodată, ci luminează tuturor, în toată vremea.
Dar să luăm aminte, nu pe toţi oamenii îi cuprinde lumina lui Hristos. „Iar osânda aceasta este – zicea Iisus – că lumina a venit în lume, dar oamenii iubiră mai mult întunericul, pentru că faptele lor erau rele” (Ioan 3, 19). „Oricine făptuieşte rele urăşte lumina” (Ioan 3, 20).
Iată, vedeţi: păcatele sunt acelea care ne ţin în întuneric şi noapte sufletească.
Creştinilor! „Umblaţi întru lumină, ca să nu vă cuprindă pe voi întunericul. Că cel ce umblă întru întuneric nu ştie încotro merge.” „Dacă umblă cineva noaptea se va împiedica.” „Credeţi în lumină, ca să fiți fiii luminii” (Ioan 12, 35-36).
Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1922, nr. 38, pag. 5
