Nuntă şi judecată (I) – Popa Petru (Săucani)

“Şi a treia zi s-a făcut o nuntă în Cana. Şi Mama Iui Iisus era acolo; şi a fost chemat şi Iisus cu ucenicii Lui” (loan 2, 1-2).

Versetul acesta ne este atât de cunoscut fiecăruia dintre noi… pentru că la toate nunţile noastre s-a vorbit despre el şi se va vorbi până la sfârşitul veacurilor. Ni-e aşa de drag versetul acesta! Ni-e aşa de dulce şi aşa de scump, că eu aş vrea mereu să-l auzim şi mereu să ne bucurăm de el.

Aş vrea să ne amintim astăzi de încă un verset, care nu-i chiar aşa de cunoscut şi nu s-a spus mereu la nunţile noastre. Este vorba despre un verset din Luca (23, 50-51): “Era un sfetnic al soborului, numit losif. Un om bun şi evlavios, care nu luase parte la sfatul și la hotărârea celorlalţi”. El nu luase parte. Era un om bun. Era un om evlavios. Evanghelistul Luca oarecum îi aduce laudă aici.

Pe când toţi ceilalţi membri ai soborului erau la sfat, la o judecată împotriva Domnului Iisus, el, losif, n-a luat parte acolo…

Din aceste două versete am vrea să învăţăm şi noi ceva, cu prilejul acestei nunţi. Domnul Iisus a spus în mai multe rânduri: “Oricine Mă va mărturisi pe Mine”… Fraţii mei dragi, Dumnezeu are nevoie de mărturisirea voastră, de mărturia noastră.

Un firicel de iarbă, când îl priveşti, sfios şi el mărturiseşte despre Creatorul lui, despre înţelepciunea şi puterea cu care a fost creat.

Priveşti în sus şi fiecare stea stă mărturie. Fiecare floare, prin culoarea ei deosebită, dând mirosul ei deosebit, mărturiseşte despre El. Pe fiecare Dumnezeu ne-a trimis aici ca să fim o mărturie, ca să mărturisim Numele Lui înaintea oamenilor.

Ni se umplu ochii de lacrimi, de multe ori, când în jurul nostru, atâţia nici nu-L cunosc pe Dumnezeu. Ei Îl vor cunoaşte sau nu Îl vor cunoaşte pe Dumnezeu după cum va fi mărturia noastră, mărturisirea noastră în mijlocul lor…

Scumpa Mamă a lui Iisus, sfânta Fecioară Maria, la nunta din Cana a fost acolo cu câteva zile mai înainte. Sigur, când se face o nuntă, cei de acolo plănuiesc unde să fie nunta, pe cine să cheme, în ce fel să se facă nunta… Şi fiind şi ea printre cei care erau acolo şi ţineau sfatul acesta cum să facă nunta a reuşit să-i convingă pe toţi:

– Chemaţi-L şi pe Iisus la nuntă! Căci numai dacă va veni EI, nunta va fi binencuvântată şi tinerii vor fi fericiți!

Câtă putere de convingere a avut Sfânta Mamă a lui Iisus, pentru că toţi ceilalți de acolo au fost de acord, au primit sfatul şi mărturia ei şi L-au chemat pe Iisus cu ucenicii Săi la nuntă.

Poate vor fi fost unele neamuri, cum se întâmplă în multe părţi, care vor fi spus: “Dar cine din satul acesta L-a mai chemat pe Iisus la nuntă? Dacă vine EI, strică obiceiurile… va fi cu totul o altfel la nuntă…”

Dar toţi ceilalţi au ascultat spusele Sfintei Mame a lui Iisus şi au spus: “Da, să-L chemăm pe El, pe Iisus!”

Nu ştiu de ce au aşa putere unele suflete în cuvânt că sunt ascultate. Tot aşa a fost şi cu samariteanca aceea care se duce la ai săi şi le spune: “Veniţi să vedeţi un Om, care mi-a spus mie tot ce am făcut!”. Câtă putere a avut şi această femeie, că nu a spus nimeni “Nu”. Şi toată cetatea s-a dus. Şi L-au văzut pe Iisus, iar după ce L-au văzut, mai mult s-au aprins şi ziceau: “Acum credem nu numai din spusele tale, ci din pricină că am văzut cu ochii noştri”.

Puterea aceasta şi Sfânta Mamă a lui Iisus a avut-o şi a făcut o mărturie atât de frumoasă înainte de a fi nunta, pentru ca în urmă, toată nunta să fie binecuvântată. O, ce mărturie!

Binecuvântate sunt sufletele, rarele suflete, scumpele suflete, sfintele suflete mărturisitoare!

Scumpa Mamă a lui Iisus a avut acea îndrăzneală sfântă şi râvnă puternică şi vie. Ea nu s-a lăsat până ce nu a aranjat lucrurile în aşa fel încât în urma ei să poată veni Fiul Sfânt, Dumnezeu, la nuntă, să aducă bucurie şi binecuvântare. Nu numai la miri, ci şi la toţi nuntaşii!

Sfânta Mamă a lui Iisus era acolo. Ea n-a fost degeaba acolo… Ea a fost o mărturie pentru Dumnezeu, până la sfârşitul veacurilor. O mărturie trebuie să fim şi noi la nunţile noastre.

Putem noi să fim, acolo unde suntem, o mărturie? losif era un sfetnic al soborului, un om cu vază… Biserica noastră însă îi dă un nume şi mai frumos: “losif cel cu bun chip, luând de pe Cruce Preacurat Trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-L şi cu miresme ungându-L, în mormânt nou îngropându-L, L-au pus…” Iată ce a făcut losif!

Din vorbirea fratelui Popa Petru la nunta de la Chimindia (Hd), august 1979

Popa Petru (Săucani), Oastea Domnului, anul 2010, nr. 7-8, pag.16