Nuntă şi judecată (II) – Petru Popa (Săucani)

Era Iosif un sfetnic al Soborului… Atunci când s-a ţinut sfatul acela ca să-L omoare pe Iisus, unde erai tu, Iosife? Şi el ne spune:

Eu n-am fost acolo!… Eu îmi spăl mâinile de sfatul acesta. Eu nu vreau să-mi unesc votul meu cu al lor…

Iosife, şi crezi c-ai rezolvat-o cu asta, că n-ai luat parte la sfatul acesta, când trebuia să iei parte?…

Cum ai putut, Iosife, să dormi în noaptea aceea de Joia Mare, când ai fost anunţat şi tu: “Vino! Pentru că uite ce se petrece. Să scăpăm odată de neplăcutul Acesta care ne strică legea, care ne spurcă sâmbăta şi face vindecări… Vino…”

Tu, Iosife, nu te-ai dus! Cum ai putut să stai în patul tău? Cum ai putut să stai la masa ta? Cum ai putut să stai acasă? De ce nu te-ai dus tu, Iosife? Când ţi s-a spus: “Să scăpăm de El”… Dacă tu, losife, eşti ucenicul Lui, de ce n-ai spus:

Acesta-I Dumnezeu! Acesta-I Trimisul! Acesta-I Cel despre care au vorbit prorocii… Ce faceti, oameni? De ce vreţi să-L răstigniţi? De ce vreți să-L judecaţi? De ce vreți să-L alungaţi? De ce faceți asta?

O, Iosife, de ce n-ai avut îndrăzneala aceasta? Tu, Iosife, te-ai dus numai după ce a fost judecat Iisus… (Iosif a îndrăznit să se ducă la Pilat să ceară Trupul lui Iisus… Dar îndrăzneala aceasta a fost prea târzie…) De ce n-ai îndrăznit tu, Iosife, mai înainte?

Binecuvântat să fii tu, Gamaliel, care altădată ai fost şi tu la un sfat şi nu te-ai dat în lături. N-ai fost în zadar la sfatul acesta, ci tu ai spus “să scoată numai puţin afară pe apostoli”. Şi după ce i-au scos afară pe apostoli, tu te-ai ridicat şi ai făcut o mărturie aşa de frumoasă, şi toți au ascultat.

De ce, oare, Iosife, n-ai făcut şi tu aşa? De ce nu ţi-ai făcut partea ta? Ai fost un om cu vază. Ai fost om de frunte… Dar n-ai făcut în momentele acelea ce erai dator să faci.

Vine Nicodim, cel ce a dorit să vină noaptea la Iisus… Amândoi (losif şi Nicodim n.n) erau sfetnici pricepuţi… Amândoi au tăcut! Amândoi au stat deoparte şi apar numai când e prea târziu! Numai noaptea, numai după ce trece timpul…

Cum sunt şi nişte insecte şi nişte păsări pe care toată ziua nu le vezi, ci numai când e noapte apar şi ele dintr-o dată. Aşa vin şi aceşti doi ucenici, numai noaptea… După ce a trecut timpul, după ce a trecut vremea. Chiar dacă L-au îngropat cu lacrimi, chiar dacă L-au îngropat cu durere… Poate că vor fi şi plâns când vor fi văzut ranele Lui şi vor şi strigat: “O, Însângeratule, cât de chinuit ai fost! Ce am făcut cu Tine? Tu Te odihneşti măcar în mormânt… dar noi nu ne mai putem odihni…”

Şi se vor fi dus acasă şi vor fi spus familiei lor: “De-acum nu va mai fi hărţuit de ei. De-acum sunt liniştiţi… El, Dumnezeu, doarme acolo Înmormântat…”

Cu asta ai venit tu, Iosife? Cu asta aţi venit voi, ucenici ai lui Iisus? Voi, care eraţi cu vază… Voi, care eraţi printre cei de frunte. Voi, care puteaţi să faceţi o mărturie despre Iisus, să faceţi tot ce era posibil, dar să nu-L lăsaţi pe Dumnezeu…

O, fraţii mei dragi, vremea lor a trecut atunci…

Acum e vremea noastră! Acuma-i vremea mea. Acuma-i vremea ta. Ce mărturie facem noi despre Iisus? Cum Îl mărturisim noi acolo unde suntem?

Mama lui Iisus n-a fost în zadar acolo unde s-au sfătuit cum să se ţină nunta. Iosif, însă, a fost în zadar! Nicodim, însă, a fost în zadar!

Fratele meu, sora mea… poate tu nu eşti dintr-o cetate aşa de vază ca Iosif. Că nici Sfânta Maria, Maica Domnului, n-a fost dintr-o cetate cu vază. Şi nici numele ei n-a fost atât de cunoscut, ci doar la urma urmei a fost cunoscut, din pricina mărturiei, a trăirii, a vieţii ei. Aşa a fost cunoscută Maria, Maica Domnului! Doar la urmă, doar la urmă…

Aşa cum vei fi, şi tu trebuie să faci o mărturie despre Numele lui Dumnezeu. Tu trebuie să-L mărturiseşti pe El acolo, în locul unde eşti, ca să nu fii numai în zadar în locul acela. Ci să fii de folos în locul unde te-a trimis Cel ce te-a trimis, pentru ca în urma mărturiei tale frumoase, să poată veni la Iisus.

În primul verset pe care l-am amintit, este vorba de nuntă. În celălalt este vorba despre un sfat şi o judecată.

La nuntă a fost chemat Iisus, din pricină că a fost acolo o mărturie frumoasă şi curată şi îndrăzneaţă, a Sfintei Mame. La sfat a fost judecat Iisus şi a fost până la urma urmei omorât Iisus, pentru că n-a fost o mărturie puternică acolo, când trebuia să fie, şi care trebuia să fie.

Este vorba despre o nuntă şi despre o judecată…

Mâine va veni iarăşi o Nuntă. Căci toate nunţile noastre de aici ne vorbesc despre o altă Nuntă. Ca mâine va veni iarăşi o Nuntă! Ce frumos va fi la acea Nuntă! Ce cântări vor fi acolo! Ce Mire va fi Mirele Acela! Ce Veşnicie, ce Dimineaţă va fi acea Dimineaţă pentru toţi aceia care au făcut o mărturie frumoasă despre El!

Dar va veni şi o judecată pentru toţi acei care au tăcut când ar fi trebuit să vorbească. Pentru toţi aceia care n-au luat parte când ar fi trebuit să ia parte, să apere Adevărul lui Iisus.

Nu demult era vorba despre o nuntă. Şi mulți din fraţi au spus:

– Noi nu ne ducem acolo! Pentru că adevărul este acolo deformat. Noi nu luăm parte acolo! Noi ne retragem!

Şi cu acestea, frate, crezi că ai rezolvat ceva? Crezi că ai terminat? Că nu iei parte acolo?… Din contră, fratele meu drag! Dacă adevărul este deformat, adevărul în care ai crezut… adevărul în care vrei să rămâi tu şi ai tăi, în Lucrarea în care Domnul ne-a dat atâtea bucurii şi atâtea binecuvântări fratele meu, tu trebuie să fii acolo! Tu nu poţi să te retragi. Tu trebuie să fii acolo! Tu trebuie să aperi Adevărul. Tu trebuie să depui o mărturie pentru Adevăr. Tu trebuie ca, prin mărturia ta, să te ştie toţi că tu eşti de partea Adevărului. Şi că tu aşa eşti.

Faptul că Iosif n-a luat parte la hotărârea celorlalți, la sfatul celorlalţi (de a-L omorî pe Iisus n.n.), a fost acelaşi lucru… a fost aceeaşi pagubă. A fost aceeaşi crimă, fraţilor! El s-a făcut vinovat, fraţilor, după cum vinovaţi au fost toţi cei care au plănuit planurile rele. El s-a făcut vinovat pentru că n-a luat apărarea atunci când trebuia s-o ia.

Fraţii mai dragi, nu vă daţi înapoi de la mărturia care vi se cere şi vouă! Cu cât ai un nume mai cunoscut, cu cât ai un dar mai mare, cu cât ai un loc mai de vază, cu cât ai un talant mai ales, cu cât poate tu eşti un sfetnic al soborului… cu atât ai o obligaţie, o datorie mai mare să aperi Adevărul, să fii de partea Adevărului. Să faci tot ce-ţi stă ţie în putinţă. Şi numai după ce vei face totul, dar absolut totul, numai după aceea poţi să spui: “Doamne, Tu ştii că am făcut tot ce am putut!”

O, fraţii mai dragi, Dumnezeu vrea mărturia noastră! Dumnezeu cere mărturia ta. Tu trebuie să mărturisești despre El! Despre felul cum va fi mărturia noastră, aşa-L va cunoaște lumea pe Dumnezeu.

Din vorbirea fratelui Petru Popa la nunta de la Chimindia (HD), august 1979

Petru Popa (Săucani), Oastea Domnului, anul 2010, nr. 7-8, pag.16