De la începutul luptei tale pentru mântuirea sufletului tău şi până la sfârşitul acestei lupte, să ştii bine că vei avea mult necaz cu vrăjmaşul satana, care va căuta în toate felurile să te facă să te lepezi de Domnul tău Iisus Hristos, Mântuitorul tău; dar tu să fii hotărât să lupţi şi să birui în înfruntările cu vrăjmaşul tău.
În această sfântă hotărâre, îţi va da o mare putere încredinţarea că ai a face cu un vrăjmaş mare, mincinos şi prefăcut care niciodată nu este în fapt atât de tare după cum se laudă în vorbă că este.
Răcneşte vrăjmaşul ca un leu când se apropie de tine, ca să te înfrice şi să-i cazi îngrozit în ghearele lui (1 Petru 5, 8).
Dar îndată ce vede că tu nu te temi de el, ci te împotriveşti lui tare în credinţa ta şi hotărât în răbdarea ta, el dă înapoi şi fuge neputincios ca un căţeluş (Iacov 4, 7; 1 Petru 5, 9).
De departe, crezi că vrăjmaşul este un lup puternic; dar de aproape, vezi că te-ai temut zadarnic; el nu este niciodată ceea ce vrea să pară că este. Pentru cel curajos şi hotărât, vrăjmaşul satana nu-i decât un mincinos plin de frică.
M-am încredinţat că totul e mai mult o slăbiciune a noastră decât o putere a vrăjmașului. Am văzut că, într-adevăr, n-ai de ce să te temi de diavolul, că, dacă nu te temi de el, cu toate ameninţările lui, el nu-ţi poate face nimic. Te poate vrăjmaşul bate? Să ştii însă că nu dor decât primele două lovituri. Celelalte nu le mai simţi, deci n-ai de ce să te temi!
Te poate vrăjmaşul înfometa? Să ştii că, dacă eşti hotărât să posteşti, nu-ţi mai este foame; deci iarăşi n-ai de ce să te temi! Te poate vrăjmaşul închide? Dacă ai învăţat să iubeşti durerea, meditaţia şi rugăciunea, n-ai de ce să te îngrozeşti de singurătate. Cu Hristos îţi vei petrece timpul în chipul cel mai fericit, deci iarăşi şi iarăşi n-ai de ce să te temi!
Te poate vrăjmaşul ucide? Poate! – Dar sufletul nu ţi-l poate lua – şi după aceea ce-ţi mai poate face? Nimic! Pe veşnicie nimic, nimic rău. Iar prin moarte tot trebuie să treci odată şi odată… Deci nu te teme niciodată de vrăjmaşul lui Dumnezeu!
Într-adevăr – aşa cum spune Cuvântul Domnului – n-ai de ce să te temi de nimeni şi de nimic, nicăieri şi niciodată, decât de Dumnezeu. Căci dacă nu te temi şi dacă priveşti liniştit şi cu curaj totul, atunci îţi vei da seama mai înainte cât de neputincios este vrăjmaşul tău. Iar dacă totuşi te temi, atunci îţi dai după aceea seama cât de neputincios ai fost tu.
Te vei ruşina cât ai putut fi de slab şi de fricos temându-te de atâta lucru, că într-adevăr nu aveai de cine să te temi!
Traian Dorz, Porțile veșniciei
