Uneltele lui Dumnezeu (I) – Traian Dorz

Oamenii spun: “Așa ne-a fost soarta!”, sau: “Așa-i  destinul!”…, “Așa s-a întâmplat!”… – dar nu merg cu gândul un pas mai departe și mai adânc, să înțeleagă că soarta este supusă lui Dumnezeu… că destinul și întâmplarea nu fac decât să asculte de voia lui Dumnezeu, să execute sentințele dreptății lui Dumnezeu, căci toate acestea sunt uneltele cu care lucrează Mâna Lui.

Soarta tuturor oamenilor și a fiecărui om este numai în Mâna lui Dumnezeu. Soarta planurilor noastre și a lucrărilor noastre, a izbânzilor sau a înfrângerilor noastre este numai un instrument în mâna voii lui Dumnezeu. Voia lui Dumnezeu îndrumă soarta noastră, ca urmare a gândurilor, a faptelor, a purtării noastre față de orânduirile și voia Lui… sau a grijii Lui de mântuirea noastră… Sau în vederea unui plan al Său în împlinirea căruia S-a îndurat El să ne folosească și pe noi ca unelte ale iubirii Sale – sau ale Dreptății Lui!

Ridică-ți inima și gândurile spre Dumnezeu ori de câte ori Viitorul îți stă înainte amenințător și tulbure. Liniștește-te în credința și în ascultarea față de Dumnezeu, așezând toate temerile tale la picioarele Lui ori de câte ori îți vin gânduri care te îngrijorează. Și El Însuși va purta cea mai scumpă grijă de viața ta.

Fii sigur că nu ți se va întâmpla nimic rău sau spre rău, dacă tu te vei împăca cu Dumnezeu printr-o pocăință sinceră și dacă trăiești în pace cu El prin ascultare. Încredințează-ți deci soarta în Mâna Lui puternică și nu te mai zbuciuma cu temeri pentru nimic. De sub aripile Crucii lui Hristos poți privi în liniște la oricine și la orice, fiindcă nimic nu te mai poate vătăma acolo.

Din adăpostul ocrotirii Domnului Iisus Hristos poți privi liniștit și la soarta ta, și la vrăjmașii tăi, căci nimic nu-ți poate face nici un rău (Psalmul 91). Nici furtunile, nici lupii, nici apele, nici focul (Isaia 43, 1-2; Psalmul 91, 4-7).

Soarta Lucrării lui Dumnezeu și a Bisericii Sale este de asemeni în mâna Lui, El însuși va avea grijă de viitorul ei, de slujitorii ei, de libertatea ei, de tineretul și de mamele ei, de sufletele de jertfă și de rugăciune din ea. El Însuși va avea grijă să-i înlocuiască pe cei pierduți sau plecați, sau căzuți, în așa fel ca neamul sfinților să nu se stingă pe pământ. Tot Domnul Însuși va avea grijă și de dușmanii și de asupritorii Bisericii Sale celei vii – ca și de cei ce îi fac binele.

De aceea, noi nu trebuie să ne temem, ci să le încredințăm numai cu rugăciune, cu lacrimi, cu putere și cu stăruință pe toate acestea în mâna lui Dumnezeu. Și vom vedea plini de fericire ce minunat va avea grijă de toate Dumnezeu… Să fim încrezători cu privire la toată desfășurarea viitoare a tuturor lucrurilor privitoare la Lucrarea Evangheliei Domnului. Dacă vom face așa, atunci nu ne va mai îngrijora nimic. Nu ne va mai surprinde nimic. Și nu ne va mai păgubi, și nu ne va mai zdrobi nimic. Ci din toate vom avea un câștig fericit (Filipeni 1, 21-26), atât noi, fiecare în parte, cât și toată Biserica lui Dumnezeu.

Traian Dorz , Porțile veșniciei