Meditații

Pentru sufletul care Îl iubește pe Dumnezeu, totdeauna și toate lucrează sigur și împreună numai spre binele său. Chiar și necazurile, chiar și ispitirile, da, chiar și prigonirile puse la cale de diavolul împotriva lui. Căci toate îi aduc celui credincios și statornic, până la urmă, numai binecuvântări.

Mai presus de orice vrajmași ai noștri este Dumnezeul nostru, a Cărui putere întoarce spre bine totul pentru noi. Mai tare decât orice dușmani ai Săi este Hristos, a Cărui înțelepciune le întoarce toate spre binele alor Lui. O, ce adevăr sigur și real este acest adevar mare!

Are mare însemnătate ce spun despre tine vecinii tăi și cei care te cunoșteau mai înainte. Fiindcă ei știu bine cum erai tu în trecut, înainte de a-L întâlni pe Domnul, și înainte de a merge la scăldătoarea vindecătoare. Și ei sunt în măsură să vadă dacă în tine s-a făcut adevărata schimbare sau nu. Vai de „credinciosul“ la care vecinii și cunoscuții lui nu văd în fapte credința cu care acesta se laudă în predici, în cântari și în vorbe. Și pocaința despre care spune că o are. Numai sufletul acela cu care s-a făcut minunea vindecării are nobila virtute a smereniei și marele curaj al sincerității de a-și mărturisi vina, și de a-și recunoaște păcatul, si de a nu-și ascunde boala de care a suferit în trecutul său.

“Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu“(Mt 24, 35).

“Duh sunt și viață sunt cuvintele pe care vi le-am spus Eu vouă”(In 6, 63).

Începând cu numărul acesta, deschidem aici la gazetă un mic răvaș care va încerca să-I strângă pe cititorii “lângă Cuvântul lui Dumnezeu”. Vom deschide o mică școală a Bibliei, în care vom citi, ne vom lămuri și ne vom adânci în cuvântul lui Dumnezeu din Scripturi.

De data asta, iacă, am scris pe tabla din școala noastră ceea ce a zis însuși Domnul Hristos despre Cuvântul lui Dumnezeu.

Nașterea Domnului Iisus a fost o minune și o taină însoțită de semne, mărturisiri, împliniri profetice și noi profeții menite să confirme lumii că Iisus este Mesia și, de asemenea, să întărească pe dreptul Iosif și pe Sfânta Mamă pentru toată pătimirea care avea să urmeze și pentru ei.

De fapt, deja înainte de a Se naște Iisus, părinții Lui au început drumul pătimirilor. Iar evenimentele din preajma Nașterii, relatate de păstori: vestirea îngerului și corul care i-a urmat, au fost mari mângâieri și întăriri pentru ei.

Atât Iosif, cât și Maria au dovedit ascultare de Dumnezeu și când I-au pus pruncului numele Iisus, după cum le spusese îngerul Domnului (cf. Matei 1, 21 și 25, Luca 1, 31).  Chiar această aducere aminte a fost pentru ei un fericit prilej de mângâiere.

”Tu mă înconjori pe dinainte și dinapoi și-Ți pui Mâna peste mine…”

Frații mei dragi, acei care ați simțit că dragostea lui Dumnezeu v-a înconjurat din zilele tinereții voastre, să aveți o încredere veșnică în El, – Acela care v-a călăuzit până aici și v-a luminat și v-a mângâiat și v-a întărit – că vă  ”înconjoară și pe dinapoi și pe dinainte și că vă duce până la capăt.”.

Dar atunci de ce oare mai este nevoie să-Ți pui Mâna peste mine?

Spune sfântul David: ”Mâna Ta apasă asupra mea!”…

Sfântul apostol Pavel spunea altădată: ”Mi-ai pus un țepuș în carne din pricina strălucirii, a descoperirilor câte mi-ai arătat mie, Dumnezeule, ca nu cumva, prin toate aceste descoperiri, să mă îngâmf.”