Meditații

Dragostea de frați şi iubirea de oameni – Ionatan Ille

Atunci când suntem împreună, fraţi şi surori, la un ceas de închinare şi de zidire sufletească, când suntem în adunarea frățească, este un prilej de mare bucurie. Cântările sunt mai înălţătoare, rugăciunea mai fierbinte, cuvântul mai cu putere. Se adeveresc cuvintele din Psalmul 133: “Iată ce plăcut şi dulce este să locuiască fraţii împreună!”

Golgota şi inima omului – Pr. Iosif Trifa

Taina cea mare a mântuirii noastre sufleteşti are două puncte principale. Punctul cel dintâi şi cel mai însemnat, şi cel mai înalt este Golgota, este Jertfa Mântuitorului. Fără Jertfa Crucii nu este şi nu poate fi nici un fel de mântuire sufletească. Numai Sângele Lui ne poate curăţi de orice păcat (I Ioan 1, 7).

Precum Moise – Pr. Iosif Trifa

„Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborât din cer, adică Fiul Omului, care este în cer. Și, după cum a înălțat Moise șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

Responsabili în Ogorul Domnului – Pr. Costel Căuș

În cea dintâi cuvântare a Părintelui Iosif din ziua de 12 septembrie 1937 (au fost trei cuvântări ale părintelui), când frați din toată ţara s-au întâlnit să întocmească acea moţiune prin care să încerce să rezolve problema conflictului care era cu Mitropolitul, părintele Iosif spune:

Cu prilejul serbărilor lui Avram Iancu – Pr. Iosif Trifa

Chipul de alături e luat din Biblie, din cartea Macabeilor. Antioh, împăratul păgân, a cuprins Ierusalimul şi silea pe israeliteni să se lepede de Dumnezeu şi să se închine la idoli. Acest Antioh a făcut cumplită moarte între israeliteni şi a schimbat în păgânie şi Templul din Ierusalim, ridicând în el idoli ciopliţi.

Tatăl te iartă! – Pr. Iosif Trifa

Miezul pildei cu fiul cel pierdut este dragostea şi iertarea tatălui. Pe fiul cel pierdut nu l-au mântuit numai lacrimile lui şi întoarcerea lui, ci l-au mântuit mai ales dragostea şi iertarea tatălui. El n-avea nici un merit şi nici un drept să mai fie primit acasă… El n-avea nici măcar dreptul de slugă… El pierduse totul. Dar tatăl l-a iertat şi i-a redat starea ce o avusese mai înainte.

Numele Tău e Minunat – Traian Dorz

Slavă veşnică acestui Nume Sfânt şi Nebănuit al Tău, Iisuse, Domnul şi Mântuitorul nostru, El este alcătuit din sunete pe care încă limbă omenească nu le-a putut rosti, nici condei omenesc nu le-a putut scrie, nici cântare omenească nu le-a putut atinge!… Slavă veşnică acestui Sfânt şi Nebănuit Nume, în rostirea căruia este Biruinţă (Apocalipsa 19, 15), şi este Bucurie (Psalmul 9, 2), şi este Mântuire (Matei 1, 21), şi este Ajutor (Ioan 14, 13-14), şi este Măreţie (Psalmul 96, 6), şi este Cântare (Psalmul 7, 17), şi este Putere (Psalmul 93, 4), şi este Lumină (I Ioan 1, 5), şi este Adevăr (II Ioan 3), şi este Înţelepciune (Proverbe 8, 22-32), şi este Neprihănire (II Corinteni 5, 21), şi este Totul-totul (Coloseni 1, 19). 

Slujit sau Slujitor? – Pr. Viorel Chircă

Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, a restaurat persoana umană, oferindu-ni-Se ca Model. Prin pilda şi învăţătura Sa, ne-a arătat normalitatea vieţii, întemeiată pe iubire. EI ne-a descoperit iubirea divină, prin slujire, culminând cu Jertfa totală de pe Crucea Golgotei. Ce măreţ cuvânt ne-a spus: Fiul omului n-a venit să I Se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea Viaţa ca răscumpărare pentru mulţi (Matei 20, 8). Şi nu doar ne-a spus. Aşa a făcut. Ce pildă înaltă şi cutremurătoare ne-a lăsat!

În braţele tatălui – Pr. Iosif Trifa

„Se bucură şi îngerii din cer pentru un păcătos ce se pocăieşte” (Luca 15, 10).

Despre ce a făcut tatăl în timpul când fiul său era prin lume, evanghelia nu ne spune nimic. Desigur însă, nici tatăl n-a mai avut zile bune. Va fi suspinat de atâtea şi atâtea ori. Fără voia lui şi peste voia lui plecase fiul în lume, dar cel plecat era fiul lui. Îi va fi prădat averea, dar era fiul lui. De se va reîntoarce cândva, îl va reprimi, căci e fiul lui, e sânge din sângele lui.

Întoarcerea noastră la Dumnezeu – Pr. Iosif Trifa

După trezirea din pierzare, fiul cel pierdut a luat hotărârea de a se întoarce acasă. Putea însă foarte bine să moară în ticăloşie şi cu această hotărâre. El n-a rămas însă numai cu hotărârea, ci a şi ţinut hotărârea: s-a sculat şi a plecat spre casă.

Top