Meditații

Să primim prin credință – Sf. Ioan Gură de Aur

Nu trebuie să supunem poruncile lui Dumnezeu cercetării, ci să le primim prin credință!

Când Dumnezeu porunceşte ceva, nu trebuie să supunem porunca cercetării, ci s-o acceptăm prin credinţă, pentru că este trăsătura obrăzniciei şi a sufletului aflat în primejdie, să se uimească de pricini şi de cuvintele care-i sunt date, şi de împrejurările în care primeşte poruncile dumnezeieşti. Şi vă voi dovedi aceasta din dumnezeieştile Scripturi!

Armele ostaşilor de sub steag – Iosif Trifa

Chipul de mai sus arată o întâmplare din Biblie. Iosua (Isus Navi) ajunsese cu israelitenii, în calea lor spre Canaan, la cetatea duşmană Ierihon. Iosua şi poporul stăteau amărâţi şi abătuţi în faţa acestei puternice cetăţi. Atunci Iosua a ridicat ochii în sus şi iată, a văzut un om înarmat înaintea lui şi sabie scoasă din teacă era în mâna lui; şi apropiindu-se, Iosua a zis lui: „Eşti dintre ai noştri sau dintre potrivnicii noştri?”. Iar el a zis: ,,Eu sunt Căpetenia oştirii Domnului şi acum am venit”.

Credința neamurilor – Pr. Iosif Trifa

Chipul de alături ni-i arată pe israeliteni când au trecut cu chivotul prin apele Iordanului.  „Şi a zis Iosua către fiii lui Israel: “Întru aceasta veţi cunoaşte cum că Dumnezeu vieţuieşte în mijlocul vostru, că, iată, chivotul legii Domnului a tot pământul înaintea voastră va trece lordanul»… Şi a fost după ce s-a ridicat poporul ca să treacă Iordanul şi preoţii au ridicat chivotul legii Domnului şi au ajuns la apă, apele Iordanului ce curgeau din sus au stătut în loc, grămădindu-se peste olaltă, iar cele ce curgeau din jos au curs mai departe, până ce au scăzut de tot… şi poporul şi preoţii trecură ca pe uscat Iordanul”… (Iosua 3).

Amenințare și izbăvire (III) – Traian Dorz

Sufletul care a umblat vreme îndelungată în întunericul nepăsării și al durerilor, în cel al umilirilor silnice și al răpirii drepturilor sale sau în cel al batjocurii sălbatice și abuzive, sufletul acela își adună în lăuntrul său atâta putere de a răbda și atâta voință de a răzbi, încât rugăciunile lui îndelungi, stăruitoare și puternice nu pot să nu le învingă până la urmă.

Amenințare și izbăvire (II) – Traian Dorz

Sunt multe piedici în calea rugăciunilor noastre până la Dumnezeu. De aceea, dacă rugăciunea nu este puternică, stăruitoare și mereu înaltă, adeseori nu poate birui piedicile potrivnice și nu poate ajunge până la Dumnezeu (Daniel 10, 12-13).

Cea dintâi piedică în calea rugăciunii noastre este adesea lenevirea duhului nostru și îndoiala inimii noastre.

Amenințare și izbăvire (I) – Traian Dorz

Ce îngrozitor de grea este într-adevăr starea care te înghite ca o mlaștină sau ca un balaur, starea din care nu mai vezi nici o scăpare. Dar nu deznădăjdui nici chiar atunci. Mai este o salvare la Dumnezeu! El are totdeauna încă o ușă de salvare. Dar crede atât de puternic cum cere minunea pe care o aștepți.

Dar în cele mai grele din stările sale, sufletul nenorocit de tot nu mai găsește nici o putere, nici să se roage, nici să plângă, nici să nu mai îndrăznească o nădejde.

Omul cel vechi și omul cel nou – Pr. Iosif Trifa

Chipul de alături ne arată o icoană din facerea lumii, când a făcut Dumnezeu, în ziua a cincea, vietăţile. Istoria despre facerea lumii e foarte simplă, dar plină de înţeles şi înţelepciune. „Şi a văzut Dumnezeu că sunt bune”, aşa ne spune Biblia că a zis Domnul după fiecare zi din cele şase zile în care a făcut lumea şi pe om. „Şi s-a uitat Dumnezeu peste tot ce făcuse şi iată, toate erau foarte bune” (Facere 1).

Să ne întoarcem și noi cu rugăciuni către Dumnezeu – Pr. Iosif Trifa

Chipul de mai jos ne arată cum se rugau israelitenii din Biblie când veneau asupra lor nenorociri, necazuri şi alte plăgi şi pedepse trimise de la Dumnezeu pentru păcatele lor. Profeţii, preoţii şi regii se puneau atunci în fruntea poporului şi se rugau cu toţii pentru dumnezeiasca iertare şi împăcare cu Dumnezeu.

Suntem chemați să-L mărturisim pe Hristos – Ionatan Ille

“…Oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.” (Matei 10, 32-39)

Domnul lisus a spus aceste cuvinte ucenicilor Săi, dar ele sunt la fel de valabile şi pentru noi astăzi.

Pentru a-L mărturisi însă, trebuie să-L ai în viaţa ta ca Domn şi stăpân peste faptele, gândurile şi simţurile tale. Numai aşa vei putea mărturisi despre pacea, nădejdea, bucuria şi împlinirea ta în Hristos. Doar dacă ţi-ai predat viaţa ta Iui Dumnezeu, vei putea mărturisi ca şi psalmistul: “Voi istorisi ce a făcut El sufletului meu” (Psalm 66, 16). Sau ca psalmistul Oastei: “Datori suntem… să spunem, să spunem mereu ce mult ne-a iubit Dumnezeu”.

Amintirile și uitarea (II) – Traian Dorz

Atâtea nume smerite de oameni și cetăți care ar fi rămas într-o veșnică uitare, înmormântate în marea egală a gloatei, au fost înălțate dintr-o dată, prin alegerea și lucrarea puterii lui Hristos, până la cea mai înaltă răspundere și slavă neuitată în veci. Dar tot prin lucrarea puterii Lui, toate numele oamenilor și ale popoarelor trufașe și tirane au fost prăbușite pe totdeauna în disprețul lui Dumnezeu și al oamenilor. Căci asta face Dumnezeu.

Top