Psalmul 54, versetul 1
Pe măsură ce sufletul credincios înaintează în vârsta sa duhovnicească, primind tot mai multă lumină… şi pe măsură ce ochii lui văd mai multe, iar mintea lui ia tot mai bine seama la cele ce se petrec cu el şi în jurul lui, cunoaşterea lui despre Dumnezeu şi cunoaşterea lui cu Dumnezeu se adânceşte tot mai mult. Prin această cunoaştere apoi, sufletul credincios capătă o tot mai deplină lumină asupra multor taine de care înainte nu avea nici o ştiinţă.
Psalmul 55, versetul 1
Pentru ca Dumnezeu să nu Se ascundă de cererile noastre, să nu ne ascundem nici noi de ale Lui. Pentru ca Dumnezeu să răspundă rugăciunilor noastre, să răspundem şi noi dorinţelor Lui. Pentru ca Dumnezeu să împlinească cu grabă şi cu bucurie dorinţele noastre, apărând viaţa noastră cu Mâna Sa puternică şi salvându-ne din mijlocul primejdiilor noastre prin Numele Său cel biruitor — să fim şi noi aşa faţă de El. Şi pentru ca să ajungem să vedem Faţa Domnului cu bucurie, şi să dobândim mântuirea sufletelor noastre, şi să moştenim împărăţia Lui cea fericită, să nu ne ascundem nici noi de cererile voii Lui niciodată şi de nici unul din cuvintele Sale. Să nu ne ascundem acum, cufundându-ne în păcate, în surzenie, în nepăsare — când chemările Domnului ne caută şi Cuvântul Lui stăruieşte după noi să ne întoarcem la El. Căci El stăruieşte acum umblând după noi, ca să ne scoată din pustietatea neascultării şi din stricăciunea păcatelor, ca să ne aducă la Dumnezeu.
Psalmul 55, versetul 12
Meditarea asupra acestui verset este una din cele mai amare ocazii pentru oricine a avut un frate sau un prieten sau un ucenic apropiat şi iubit nespus de mult… Cu care şi-a împărţit pâinea, şi haina, şi bucuria, şi comorile, şi sufletul lui tot… Pe care l-a crescut şi încălzit la sânul lui, dar care i-a devenit apoi un înveninat răufăcător, un îndărătnic vrăjmaş, un vinovat uzurpator.
Biblia ne spune că, oarecând, şarpele diavol a înşelat pe strămoşii noştri cu un măr şi cu acest măr i-a atras în moarte trupească şi sufletească. Azi se pare că şarpele diavol a aflat un altfel de „măr“ cu care înşeală pe oameni şi-i atrage la moarte şi pieire. Acest „măr“ e sticla cu băutură. Diavolul pune şi această patimă în faţa omului, cu un măr mic: cu un păhărel de băutură. Patima beţiei se începe cu un măr, cu cel dintâi pahar şi sfârşeşte cu pieirea trupească şi sufletească. Mărul cu care a ispitit diavolul pe Adam şi Eva se pare că în zilele noastre e păhărelul cu alcool.
Palmul 55, versetul 19
Vai, ce grozav este cuvântul acesta: «nicio nădejde»! Dintre toate cuvintele pe care omul le-a putut rosti vreodată, dintre toate veştile rele pe care le-a putut duce limba omenească undeva şi cuiva, cred că nu există un cuvânt mai ucigaş ca acesta şi nici o pedeapsă mai cumplită. Iadul n-ar fi atât de cumplit dacă n-ar scrie pe intrarea lui aceste îngrozitoare cuvinte: «Nicio nădejde»! Oricât de grea ar fi o împrejurare şi oricât de chinuitoare ar fi o stare în care a ajuns cineva, până încă mai există o nădejde, totul poate fi suportat — şi, până la urmă, poate fi şi învins.
Cu alcoolul câştigă diavolul cele mai multe suflete
Spuneam mai înainte că inima omului e ca o cetate pe care umblă să o cucerească doi „asediatori“: Domnul şi diavolul. Am arătat pe larg cu ce fel de daruri vrea Domnul să câştige cetatea inimii noastre. Am scris pe larg despre darurile şi armele ce ni le dă Domnul pentru câştigarea şi păstrarea biruinţei noastre asupra Ispititorului.
Psalmul 54, versetul 7
Binecuvântate să fie, Doamne Iisuse, Numele Tău cel Puternic şi Dreapta Ta cea Tare, prin nădejdea cărora sufletul meu este plin de încrederea că-şi va vedea împlinită dorinţa, marea şi scumpa mea dorinţă a tuturor dorinţelor mele!… Dorinţa să ajung să văd cu bucurie Faţa Ta, Doamne Iisuse, după ce-mi voi fi săvârşit cu bine munca fericită, alergarea stăruitoare, lupta cea bună şi credinţa cea dreaptă (2 Timotei 4, 7). Dorinţa să văd propăşind în Mâinile Tale biruitoare Lucrarea Oastei Tale duhovniceşti, Biserica Ta cea vie, Frăţietatea mea cea dulce, Familia mea cea sfântă, care îşi trage numele din Tine şi poartă solia Ta (Isaia 53, 10; Efeseni 3, 15)… Dorinţa să văd tot tineretul venind la Tine ca o rouă curată, strălucitoare şi rodnică (Psalmul 110, 3). Dorinţa să văd mântuirea familiei mele şi a celor apropiaţi ai mei, pentru care mă rog neîncetat (Romani 9, 3).
Psalmul 52, versetul 5
Omule asupritor, chiar dacă, întrebuinţând toată puterea şi viclenia ta, ai reuşit până astăzi să-ţi supui pe toţi potrivnicii tăi, totuşi, omule asupritor, nu uita că mai este Unul pe Care nu L-ai putut supune şi nu L-ai putut doborî încă: Acela este Dumnezeu! Până când n-ai putut încă străpunge cerul şi până când încă nu L-ai putut doborî pe Dumnezeu, să ştii, omule asupritor, că oricât ai fi de tare, chiar dacă tot pământul l-ai putea supune şi stăpâni — tu teme-te! Căci pământul este atât de mic şi toată puterea de pe el, atât de puţină, faţă de nemărginirea cerurilor şi faţă de mărimea puterii lui Dumnezeu. Asupritorule rău, fie că te gândeşti tu la asta, fie că nu vrei să te gândeşti: zilele tale sunt numărate şi hotarul până la care îţi este îngăduit să te întinzi îţi este măsurat!
Meditaţii la Apostolul din Duminica I a Postului Mare (a Ortodoxiei)
Cea dintâi şi cea mai frumoasă dovadă a adevăratei credinţe este, desigur, alegerea şi primirea suferinţei împreună cu Domnul Hristos, împreună cu Evanghelia Sa şi împreună cu poporul Său. Aceste trei părţi ale suferinţei sunt una şi aceeaşi. Hristos nu poate fi despărţit de Evanghelia Sa şi de poporul Său. Nimeni nu poate spune că suferă pentru Hristos, dacă el nu trăieşte smerit curăţia şi sfinţenia Evangheliei. Şi dacă nu este puternic părtaş cu fraţii săi, cu familia sa şi cu poporul său credincios.
Întreagă Biblia Îl vesteşte şi Îl mărturiseşte pe Domnul Iisus. Vechiul Testament Îl arată pe El că va veni, iar noul Testament ni-L descoperă pe Dumnezeu venit în trup. A citi Biblia înseamnă a-L căuta pe El, lucrarea Lui, mântuirea, voia lui Dumnezeu şi făgăduinţele Lui minunate făcute celor ce cred în El.