Psalmul 52, versetul 5
Omule asupritor, chiar dacă, întrebuinţând toată puterea şi viclenia ta, ai reuşit până astăzi să-ţi supui pe toţi potrivnicii tăi, totuşi, omule asupritor, nu uita că mai este Unul pe Care nu L-ai putut supune şi nu L-ai putut doborî încă: Acela este Dumnezeu! Până când n-ai putut încă străpunge cerul şi până când încă nu L-ai putut doborî pe Dumnezeu, să ştii, omule asupritor, că oricât ai fi de tare, chiar dacă tot pământul l-ai putea supune şi stăpâni — tu teme-te! Căci pământul este atât de mic şi toată puterea de pe el, atât de puţină, faţă de nemărginirea cerurilor şi faţă de mărimea puterii lui Dumnezeu. Asupritorule rău, fie că te gândeşti tu la asta, fie că nu vrei să te gândeşti: zilele tale sunt numărate şi hotarul până la care îţi este îngăduit să te întinzi îţi este măsurat!
Oricât de întinse măsuri vei fi luat împotriva duşmanilor tăi şi oricât de mulţi supraveghetori ţi-ai pune la pândă, ca să-ţi apere puterea şi trufia ta, descoperind pe uneltitorii tăi, tu tot nu vei putea ocoli pierzarea ta şi tot nu-ţi vei putea păstra locul, peste marginile vremii tale şi peste măsura ceasului tău (Luca 22, 53). În ceasul în care nici nu vei gândi, Mâna Tainică şi Atotputernică a lui Dumnezeu va aduce la îndeplinire sentinţa care a şi fost dată împotriva ta cu acel înfiorător «Mane, Tekel, Fares», tot aşa ca împotriva pângăritorului Belşaţar (Dan. 5, 23-28).
Dacă eşti tânăr, puternic, sănătos şi înălţat astăzi, nu-ţi pierde, omule, mintea sănătoasă, nici cumpătul bun, neţinând seama de nimeni şi de nimic. Nu-ţi batjocori părinţii bătrâni şi neputincioşi şi nu te ruşina de starea lor simplă, căci în urma mâinilor lor bătătorite şi slabe ai crescut şi te-ai ridicat tu. Nu dispreţui pe binefăcătorii tăi, la umbra cărora te-ai adăpostit, căci fără îngrijirea lor tu n-ai fi putut ajunge nimic niciodată. Nu-ţi uita datoria de recunoştinţă faţă de cei care ţi-au dat viaţă sau învăţătură, ori hrană, ori ajutor, ca să te ridici tu şi ai tăi. Căci dacă nesocoteşti aceste lucruri, Dumnezeu te va doborî pe neaşteptate şi pe vecie în ceasul şi în felul la care tu nici nu te gândeşti.
Nu te ridica împotriva familiei tale duhovniceşti şi împo-triva fraţilor tăi atunci când ţi se pare că ai ajuns destul de puternic prin prefăcătoria de care te-ai folosit până să ajungi aşa şi te crezi sigur că vei reuşi în planul tău dezbinător. Nu te ridica împotriva învăţăturii şi credinţei cărora, de veacuri, strămoşii tăi le-au fost credincioşi, nici împotriva armoniei alor tăi, ca nu cumva Dumnezeu să te lovească şi să te doboare ca pe un răzvrătit — şi să nu mai fie nimeni care să te scape. Iată, suflete dragă, lucruri la care este bine să cugetăm fiecare din noi, şi mai ales cei care au ajuns într-o astfel de stare.
Fiecare nu suntem decât oameni, oricât de tari şi de pri-cepuţi ni s-ar părea nouă că suntem astăzi. Dincolo de funcţia noastră sau de gradul pe care l-am avea oricare dintre noi, dincolo de muşchii noştri sau de uniforma noastră, noi avem, fiecare, un suflet cu care va trebui să stăm mâine — sau poate în noaptea aceasta chiar — în faţa lui Dumnezeu. Şi cine ne va mai putea scăpa atunci sau cum vom putea răspunde Acolo de ceea ce facem cu îngâmfare nebună?
O, Mare Dumnezeu Atotputernic și Atotcunoscător, Tu știi pe fiecare om și pe fiecare Stăpânire ce face… Știi și cine face dreptate, dar știi și pe oricare face nedreptate și asuprire, știi oricând și oriunde pe oricine. Veghează, Doamne, apărând cu milă pe cei asupriți și nu îngădui nici puterea asupririi, nici vremea ei să se întindă mai mult de cât este cu putință de îndurat de către cei asupriți. Ca să nu piară cel nevinovat în mâinile celui rău și nici cel trufaș să nu-și închipuie că nu-i cine să-l vadă și să-l doboare.
Veghează, Doamne, ca nici vremea încercării să nu țină atât de mult, încât să facă o pagubă de moarte Lucrării Tale și o ispitire peste puterile lor pentru credincioșii Tăi, care nădăjduiesc în Tine, Doamne (1 Corinteni 10, 13). Ci îngrozește-l, Doamne, pe trufaș și pe asupritor, pe tiranul nedrept și rău cu amenințarea dreptății și pedepsei Tale, ca să se teamă și el de cineva și să știe că este o judecată și pentru el. Pentru ca și el să se îndrepte, mai înainte de a fi doborât pe veșnicie, când nu se va mai putea ridica. Ci astăzi, auzind glasul Tău, să se smerească, spre mântuirea lui, fiecare om. Amin.
Traian Dorz, Hristos – Comoara Psalmilor, vol. 3
