Psalmul 51, versetul 13
Iată şi cel de al treilea şi cel mai frumos pas, iată cea mai fericită stare la care ajunge omul lui Dumnezeu, după ce parcurge acest binecuvântat drum al naşterii din nou! Căci, după cum s-a mai spus, acest psalm dumnezeiesc al Pocăinţei zugrăveşte limpede chiar cele trei stări ale Naşterii din nou — care este Taina Pocăinţei — şi anume:
Am arătat care sunt darurile sufleteşti cu care îl putem birui pe Ispititorul şi atacurile lui: Golgota, Duhul Sfânt, Biserica, Rugăciunea, Biblia… În afară de acestea, mai sunt încă şi alte multe daruri, căci Dumnezeu este plin de dragoste pentru mântuirea noastră.
Psalmul 52, versetul 1
Asupritorul este totdeauna nu numai rău, ci şi îngâmfat. Simţindu-se, faţă de cei slabi, puternic, faţă de cel fără apărare simţindu-se uriaş, asupritorul totdeauna nesocoteşte dreptatea celui care nu şi-o poate lua de la el cu forţa şi calcă în picioare cu trufie şi nesimţire orice lege care l-ar obliga să fie om.
Prin rugăciune a coborât sf. Ilie prorocul foc și ploaie din cer… Focul l-a coborât peste jertfa sa când a făcut de rușine pe preoții lui Baal, iar ploaia a coborât-o când Domnul încuiase cerul trei ani de zile (I Regi 180, 16-46).
Tot ce a creat bunul Dumnezeu a fost bun şi desăvârşit. Aşa a fost şi omul. Dumnezeu a creat un om desăvârşit; o creatură desăvârşită. Frica n-a fost nici ea în firea omului. Nici frica, nici alte scăderi n-au fost în firea omului.
Psalmul 50, versetul 16
Nu numai rugăciunile şi jertfele celor făţarnici, prefăcuţi şi neîmplinitori cu fapta a voii lui Dumnezeu sunt o urâciune înaintea Lui (Isaia 1, 11-15)… şi nu numai posturile făţarnice Îi sunt nesuferite Domnului (Isaia 58, 4-5; Matei 6, 2 şi 5-6), ci şi multa înşiruire de predici, de sfătuiri, de sentinţe, de maxime, de îndrumări pe care le tot rosteşte pentru alţii sau pentru altele, un neîmplinitor cu fapta şi cu trăirea lui a acestor adevăruri şi legi este şi rămâne un lucru urât înaintea lui Dumnezeu. „De ce-Mi tot ziceţi Mie: «Doamne, Doamne», şi nu faceţi ce spun Eu?” — zice Domnul (Luca 6, 46).
Psalmul 50, versetul 5
Orice credincios este în legământ cu Dumnezeu. Botezul este prima parte a legământului cu Dumnezeu prin Iisus Hristos (I Petru 3, 21), pe temeiul Jertfei Lui. Fiecare din Tainele Bisericii, crezute şi mărturisite în dreapta credinţă a Evangheliei lui Hristos sunt câte o parte a unicului legământ sfânt cu Dumnezeu, pe temeiul aceleiaşi Jertfe dumnezeieşti, poruncite în Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca sufletul credincios, prin ele, să poată duce o viaţă plăcută voii sfinte a lui Dumnezeu. Dar împărtăşirea cu Hristos prin suferinţa şi Jertfa Lui şi părtăşia cu suferinţa şi cu jertfa noastră la Lucrarea Crucii Sale sunt părţile cele şi mai adânci şi mai de preţ la legământul prin Jertfă cu Hristos-Dumnezeu (Filipeni 3, 10; II Corinteni 4, 10- 11; II Timotei 2, 11-12; I Petru 4, 13-14).
Psalmul 49, versetul 11
Nu toţi oamenii pot fi bogaţi pe pământ, dar cei care au avuţii nu le au prin meritul lor, ci numai prin mila şi prin îngăduinţa lui Dumnezeu. Căci un dar al milei lui Dumnezeu este că ei s-au născut în sânul unei familii avute… Cu cine s-ar fi judecat ei dacă nu se năşteau acolo, ci în coliba unui sărac sau în cortul unui ţigan?
Psalmul 49, versetul 8
O, acest uriaş şi cutremurător Preţ al Răscumpărării, pe care nimeni dintre oameni nu l-ar fi putut plăti niciodată, nici pentru sine, nici pentru altul, ce mare Taină şi ce mare Har al dragostei lui Dumnezeu este acest Preţ al Răscumpărării noastre! Nici un argint sau vreun aur de pe lume n-ar fi putut avea valoarea cerută de acest Preţ (I Petru 1, 18-19). Nici un lucru pieritor sau nepieritor, oricât de valoros ar fi, n-ar fi putut niciodată face răscumpărarea sufletelor noastre.
Psalmul 49, versetul 1
Orice fiinţă care primeşte viaţă şi mişcare pe pământul acesta făcut de Mâinile şi de Cuvântul lui Dumnezeu, care primeşte lumina de la soarele făcut de El, care se adapă cu apa izvoarelor făcute de EI, care mănâncă pâinea crescută de El şi respiră aerul făcut de El, — orice astfel de fiinţă are, mai presus de orice, datoria să se supună Lui şi să asculte de El tocmai pentru toate acestea. Nu există nici o suflare de viaţă care să aibă drept să n-asculte de Dumnezeu şi să nu se supună rânduielilor aşezate de EI pentru armonia universală. Toţi locuitorii lumilor văzute şi ale celor nevăzute trebuie, din îndemnul conştiinţei sau din aI instinctului lor, să asculte de Dumnezeu, împlinind Voia şi Cuvântul Aceluia de la Care şi-au primit fiinţa şi mişcarea. Adică viaţa. Şi puterea de a o trăi (Fapte 17, 24-28).