Meditații - Oastea Domnului

Mai presus de orice – Traian Dorz

Psalmul 47, versetul 9

Mai presus de orice pricepere omenească este Dumnezeu… Iar dacă este mai presus El, orice om trebuie să priceapă că Mărimea Fiinţei lui Dumnezeu şi lucrările Puterii şi Înțelepciunii Sale, şi Tainele Acţiunilor Lui şi Eternitatea Nemărginirii Sale, nu pot fi nici pricepute, nici explicate omeneşte. Dacă adâncul bogăţiei înțelepciunii şi Ştiinței lui Dumnezeu este de nepătruns şi căile Sale, sunt atât de neînţeles pentru noi, oamenii (Romani 11, 33), atunci pătrunderea şi Înțelegerea acestora este mai presus de orice pricepere omenească.

O cântare înțeleaptă – Traian Dorz

Psalmul 47, versetul 7

În tot ce credința şi dragostea noastră Îi aduc lui Dumnezeu, trebuie să fie înțelepciune. Înțelepciunea care vine de sus (Iacov 3, 17). Această înțelepciune trebuie să călăuzească pe omul lui Dumnezeu în toate ale sale. Ea trebuie să îndrume izbucnirile credinței şi iubirii față de Dumnezeu şi între semenii noştri. Tot ceea ce nu este îndrumat de chibzuința înțelepciunii, de bunul ei simț, de evlavia şi măsura ei, este nepotrivit şi chiar vinovat înaintea lui Dumnezeu. Iar semenilor noştri le poate cauza de multe ori nu numai sminteli, ci mari nenorociri și suferințe. Credinţa fără înțelepciunea chibzuinței este dezordine.

Călăuza noastră până la moarte – Traian Dorz

Psalmul 48, versetul 14

Toată viaţa şi umblarea noastră de pe pământ este o călătorie prin locuri mereu necunoscute, pe drumuri mereu necunoscute, prin primejdii şi întâmplări mereu necunoscute. Oricât de atent ar fi cineva, silit să facă un astfel de drum, ar fi cu neputinţă să ajungă până la capăt cu bine, dacă n-ar avea un îndrumător Bun, o Călăuză Puternică, Statornică şi inţeleaptă.

În Miazănoapte este locul Marelui Împărat – Traian Dorz

Psalmul 48, versetul 2

Acolo undeva la capătul Miazănoaptei (Isaia 14, 13), în Infinit, dincolo de până unde ne putem imagina, urmărind linia Nordului, în Miazănoapte, adică acolo unde stăpâneşte un nepătruns întuneric de prea multa Lumină (1 Timotei 6, 16), este Locuinţa Celui Neîncăput şi stă Cel în Veşnică Mişcare, în jurul Căruia se învârt toate lumile cărora El le-a dat fiinţa şi mişcarea şi cărora El le-a fixat legile după care se guvernează şi le-a imprimat orbitele pe care să lumineze.

Rugăciunea cea adevărată – Pr. Iosif Trifa

Numai cel ce se roagă neîncetat poate păstra darul de biruitor

Precum am mai amintit, omul este ca o cetate încuiată. De o parte libertatea voinţei, de altă parte păcatul şi duhul acestei lumi, îl ţin pe om într-o cetate încuiată. Rugăciunea este cheia ce deschide inima omului pentru Dumnezeu, pentru darurile lui Dumnezeu. Dumnezeu respectă libertatea voinţei omului. El nu pune pe noi cu sila darurile Sale. El aşteaptă să le cerem şi să le luăm. Rugăciunea este o cheie ce descuie în două laturi. De o parte descuie cerul de sus ca să ne dea, iar de altă parte descuie inima noastră, ca să primească.

Biserica Domnului nostru Iisus Hristos – Pr. Iosif Trifa

Despre Sfânta Biserică, cred că e de prisos să vorbesc mai pe larg. Eu însumi, cel ce scriu această carte, sunt un slujitor al Bisericii lui Hristos. Fiecare creştin ştie ce este Biserica, ştie cu ce daruri şi chemări sfinte este înzestrată şi însărcinată. Biserica administrează cele şapte Taine, puse spre întărirea şi mântuirea sufletelor: Taina Sfântului Botez, Sfântul Mir, Sfânta Cuminecătură, Pocăinţa, Preoţia, Nunta şi Maslul.

Jertfa Crucii Mântuitorului – Pr. Iosif Trifa

Plângând la picioarele Crucii: aici este începutul şi sfârşitul mântuirii noastre

Despre împăratul Constantin cel Mare spune istoria că, plecând cu oştire împotriva lui Maxenţiu, care persecuta pe creştini, era foarte îngândurat şi abătut. Maxenţiu avea o armată de patru ori mai mare decât el. Pe drum, Constantin cel Mare se ruga lui Dumnezeu să-l ajute. Atunci s-a ivit pe cer o cruce minunată, împletită cu raze de soare, având în jurul ei cuvintele: „În acest semn vei învinge“. Împăratul şi-a însemnat atunci toate steagurile cu semul Crucii şi, pornind împotriva lui Maxenţiu, l-a biruit.

Ajutorul nelipsit niciodată – Traian Dorz

Cu cât înaintează un om pe calea vieţii şi pe calea credinței, cu cât i se deschid ochii mai bine şi mintea mai larg, cu atâta vede mai limpede lucrarea ocrotitoare a lui Dumnezeu şi grija iubirii Sale ajutătoare în toate căile şi în toate zilele prin care a trecut şi trece.

Domnul veacului acestuia – Pr. Iosif Trifa

Niciodată parcă n-a fost lumea şi purtările oamenilor aşa de stricate ca azi, în sensul că niciodată satana n a avut biruinţe aşa de multe ca azi. Satana e parcă azi – cum foarte bine zice Apostolul Pavel – „dumnezeul veacului acestuia, care a orbit mintea oamenilor, să nu vadă strălucind Evanghelia lui Hristos“ (II Corinteni 4, 4). Sau, cum zice într-alt loc că satana este un domnitor, un stăpânitor, un duh puternic care domneşte în întunericul acestei lumi (Efeseni 6, 12).

După chipul şi asemănarea lui Dumnezeu – Pr. Iosif Trifa

Aşa ne spune Biblia că a fost făcut omul. „Şi a zis Dumnezeu: «Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră»“ (Facere 1, 26). Ce este chipul şi asemănarea lui Dumnezeu în om? „Chipul lui Dumnezeu“ sunt puterile şi darurile sufleteşti ce i s-au dat omului: sufletul, judecata, voinţa slobodă, simţirile etc. Iar „asemănarea lui Dumnezeu“ în om este – trebuie să fie – silinţa şi năzuinţa omului de a se apropia tot mai mult de Dumnezeu, de o viaţă sfântă şi curată, precum a zis Iisus: „Fiţi (faceţi-vă) desăvârşiţi, precum şi Tatăl vostru din cer desăvârşit este“ (Matei 5, 48).