Cu cât înaintează un om pe calea vieţii şi pe calea credinței, cu cât i se deschid ochii mai bine şi mintea mai larg, cu atâta vede mai limpede lucrarea ocrotitoare a lui Dumnezeu şi grija iubirii Sale ajutătoare în toate căile şi în toate zilele prin care a trecut şi trece.
O minte sănătoasă şi deschisă nu poate să nu descopere zilnic nenumărate forme în care purtarea de grijă plină de bunătate a lui Dumnezeu trimite fiecăruia ajutorul Său, fără de care n-ar putea exista nici viaţă, nici bucurie, pentru nici o fiinţă de pe pământ şi din el. Ce-ar face omenirea întreagă fără ajutorul pe care Dumnezeu i-l trimite în fiecare clipă şi neîncetat prin soarele Său, prin apa Sa, prin aerul Său, prin pâinea Sa, prin ocrotirea de relele ce i s-ar putea întâmpla în atâtea feluri. Dacă numai o zi am fi lipsiţi de aceste binefaceri ale lui Dumnezeu, dar ce zicem noi: o zi, dacă numai un minut ne-ar lipsi, ce-ar mai fi pe pământ în minutul următor? Dar în ziua următoare? Dacă numai o zi sau un minut chiar am fi lipsiţi de harul Prezenţei Lui, de harul ocrotirii mâinilor Sale, de harul apărării Lui, al milei Lui şi al îndelungii Lui răbdări plină de bunătate, nu vă cutremuraţi, oare, de groază gândindu-vă ce s-ar putea întâmpla cu fiecare din noi şi cu toţi la un loc, dacă, numai o clipă, ne-ar părăsi Dumnezeu?!
O, Dumnezeul nostru Cel plin de bunătate şi de răbdare, fereşte-ne pe toţi de o astfel de zi, de un astfel de minut în care ne-ar lipsi ajutorul Tău! Și nu ne lăsa, Doamne, lipsiţi de el niciodată, pe nici unii nicăieri. Nu Te mânia pe noi, Doamne, când păcatele noastre şi prostia noastră ne împiedică să vedem mila şi bunătatea Ta care ne țin viața, care ne ocrotesc liniştea căminului nostru şi ne apără ziua şi noaptea, care ne dau pâinea fără întrerupere, ne ţin lumina ochilor sănătoasă şi ne păstrează bucuria de a ne împărtăşi din toate acestea, împreună cu fiinţele iubite de inima noastră!… Nu Te mânia pe noi, Doamne, când, din înşelăciunea diavolului și din nevegherea noastră, nu băgăm de seamă cât de mare şi cât de binefăcătoare este pentru noi bunătatea răbdării Tale şi nu-Ți arătăm atâta cât se cuvine nici mulțumirea, nici recunoștința ascultătoare pentru tot ce ne dai. Nu Te mânia pe noi toţi, Doamne, când unii — și mai nenorociți de vrăjmaşul Tău — își pierd cumpăna minţii sănătoase şi umblă ca să Te tăgăduiască pe Tine. Să tăgăduiască Înţelepciunea şi Puterea Ta, din care vin toate binefacerile din care ne împărtăşim – toți, deşi nu știu şi nu pot arăta de unde ne-ar mai putea veni toate acestea din altă parte şi din alt izvor, dacă nu vin din Tine! Și Te îndură, Doamne, totuşi şi mai departe de noi toți cu aceeaşi bunătate milostivă, ascultând rugăciunile noastre, apărând vieţile noastre, mângâind sufletele noastre, păzind căile şi bucuriile vieţii fiecăruia din noi neîncetat, pentru că neîncetat suntem ameninţaţi fiecare din noi de atătea primejdii şi nenorociri. Ai nesfârşilă milă, Doamne, chiar şi de cei mai orbi dintre noi, care sunt necredincioşi în Tine cu toate acestea, căci tocmai aceştia sunt cei mai nenorociţi. Ei primesc cele mai multe binefaceri ale Tale, căci ei sunt adesea cei mai înălțaţi, ei, cei mai tari, ei, cei mai bogaţi, ei, cei mai sănătoşi și mai avantajați pe pământ — şi totuşi tocmai ei sunt cei care Te supără mai mult. Doamne, Tu, Care ştii cât de înșelătoare şi deşarte sunt lucrurile în care lumea aceasta îşi pune încrederea mai mult şi din pricina cărora oamenii se îngâmfă şi Te uită mai mult pe Tine, — deschide ochii fiecărui om să vadă că tot ce are bun şi drag vine de la Tine şi i-l păstrezi Tu. Că dacă Tu l-ai lipsi pe om de ajutorul Tău, el n-ar ajunge decăt un vierme nefericit. Ca văzând, să recunoască toți, şi recunoscând, să se închine Ție şi să preamărească Numele Tău. Amin.
Traian Dorz, Hristos – Comoara Psalmilor, vol. 3
