Psalmul 48, versetul 2
Acolo undeva la capătul Miazănoaptei (Isaia 14, 13), în Infinit, dincolo de până unde ne putem imagina, urmărind linia Nordului, în Miazănoapte, adică acolo unde stăpâneşte un nepătruns întuneric de prea multa Lumină (1 Timotei 6, 16), este Locuinţa Celui Neîncăput şi stă Cel în Veşnică Mişcare, în jurul Căruia se învârt toate lumile cărora El le-a dat fiinţa şi mişcarea şi cărora El le-a fixat legile după care se guvernează şi le-a imprimat orbitele pe care să lumineze.
Acolo este Locul Marelui Împărat Veşnic, Căruia toată creaţiunea se supune ascultătoare şi de la Care îşi primesc lumina lor, materială sau spirituală, toate câte strălucesc în lumea văzută sau nevăzută. Şi numai acolo să şi fie, pentru că nicăieri altundeva în univers nu mai există alt Punct Stabil, după care să se poată orienta cineva, trupeşte sau sufleteşte, decât capătul Miazănoaptei, unde este El.
Toate acele busolelor de pe lume arată direcţia cea bună pe care o doreşte călătorul numai atunci când sunt îndreptate spre Nord, spre Acolo unde este Dumnezeul Nemişcat! Nimeni nu se poate orienta după o busolă care nu arată perfect Nordul… Acolo este Punctul Unic Nemişcat în Etern, Acolo este Atotputernicul Magnet de Care sunt legate, prin nevăzute, dar nebiruite fire, toate corpurile cereşti, toate tăriile, care, între ele, sunt depărtate la distanţe de miliarde de ani lumină şi totuşi toate se mişcă, privind ascultătoare şi fericite Acolo… Acolo şi spre Acela de la Care îşi primesc viaţa, lumina şi toată bucuria lor, eternă, tainică şi liniştită…
Acolo este Focarul Luminii care se propagă prin Spaţii, transformându-se şi transmițându-se fiecărei creaturi după trebuința sa: Materiei — materială, Spiritului — spirituală… Şi după capacitatea sa: celor mari — multă, până la nebănuitele revărsări, celor mai mici — mică, până la marginile plăcute ale cuprinsului lor. Acolo este Locul unde Marele nostru împărat şi Mântuitor Iisus Hristos S-a înălţat şi şade la Dreapta Măririi Veşnice, mijlocind pentru fiecare din credincioşii Săi, după nevoile sale şi la vremea sa Acolo a pregătit şi va pregăti El mereu locuri, în veşnica desfătare fericită, tuturor acelora care, primind Duhul Său Sfânt, primesc astfel în inimă sămânţa veşnicei vieţi, Puterea din pricina căreia ei toţi vor învia. Când Hristos îşi va retrage spre Sine părticelele Sale puse în fiecare din ai Săi, reîntregindu-Şi astfel din ei şi cu ei Trupul Său Sfânt, atunci toţi credincioşii adevăraţi ai Lui vor fi înălţaţi Acolo, la capătul Miazănoaptei, în Veşnica Cetate a Marelui împărat, la Veşnica şi Marea Lui Răsplată fericită (Romani 8, 9-11; 2 Cor. 4, 14) în veşnicul Focar al Luminii, ai cărei flăcări erau înainte de a veni. Şi vor fi, după ce vor pleca…
Slavă, şi slavă, slavă, pe veci Şi pe veci, Tie, Marele nostru Împărat şi Dumnezeu Fericit, către Care privesc neîncetat sufletele noastre cu smerenie, cu recunoştinţă şi în dragoste pentru toată lumina şi nădejdea pe care, din Tine şi prin Duhul Tău, ai pus-o în noi şi între noi! Slavă Ție, Care Te împarţi nouă tuturor prin sfânta Ta cuprindere, punând astfel în fiinţele noastre muritoare Sămânţa cea Nemuritoare a Tale, prin care vom învia noi la sunetul Glasului Tău şi la chemarea Ta pentru fiecare din noi, pe numele nostru cel nou! (1 Tesaloniceni 4, 14-18; Apocalipsa 2, 17). Slavă Ție, Care, prin puterea Ta, ne vei face să străbatem într-o clipă, clipeală din ochi (I Corinteni 15, 52), distanţele de miliarde de ani prin puterea Ta care întrece toate legile impuse materiei noastre să ajungem astfel în Lăcaşul Tău Şi la locul nostru de lângă Tine, în veşnica Lumină şi Fericire, Marele nostru Împărat şi Dumnezeu Iisus Hristos. Amin.
Traian Dorz, Hristos – Comoara Psalmilor, vol. 3
