Psalmul 50, versetul 5
Orice credincios este în legământ cu Dumnezeu. Botezul este prima parte a legământului cu Dumnezeu prin Iisus Hristos (I Petru 3, 21), pe temeiul Jertfei Lui. Fiecare din Tainele Bisericii, crezute şi mărturisite în dreapta credinţă a Evangheliei lui Hristos sunt câte o parte a unicului legământ sfânt cu Dumnezeu, pe temeiul aceleiaşi Jertfe dumnezeieşti, poruncite în Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca sufletul credincios, prin ele, să poată duce o viaţă plăcută voii sfinte a lui Dumnezeu. Dar împărtăşirea cu Hristos prin suferinţa şi Jertfa Lui şi părtăşia cu suferinţa şi cu jertfa noastră la Lucrarea Crucii Sale sunt părţile cele şi mai adânci şi mai de preţ la legământul prin Jertfă cu Hristos-Dumnezeu (Filipeni 3, 10; II Corinteni 4, 10- 11; II Timotei 2, 11-12; I Petru 4, 13-14).
Legământul deosebit pe care îl fac între om şi Dumnezeu pătimirile îndurate din pricina Numelui Său şi a Credinţei Sale este cel mai tare. Legământul închegat între Hristos şi sufletul martir prin îndelung-răbdarea suferinţelor şi nedreptăţilor pentru mărturia lui evanghelică (Apocalipsa 1, 9 şi 6, 9) este cel mai sfânt. Legământul acela care se sudează chiar în clipele acelor fierbinţi suferinţe între sufletul care suferă ocara lui Hristos (Evrei 13, 13) şi Domnul său, Care este alături de el în foc (Isaia 43, 2; Daniel 3, 25; Matei 18, 20), — acesta este binecuvântatul, dumnezeiescul, unicul şi eternul legământ, cel mai ales, cu Dumnezeu, dintre toate câte se pot face. Acesta este Legământul care le încununează fericit şi strălucit pe toate celelalte legăminte (II Timotei 4, 6-8).
Desigur, nu toţi credincioşii ajung până la această parte a legământului cu Dumnezeu, adică până la sânge (Evrei 12, 4). Dar, într-un anumit fel, fiecare credincios adevărat trebuie să ducă o mare luptă de suferinţe, pe de o parte, fiind pus ca o privelişte în mijlocul ocărilor lumii şi a necazurilor personale, dar pe de altă parte, participând la jertfa lucrării lui Hristos, cu care s-a unit, purtând sarcinile fraţilor săi aflaţi în mai grele stări… şi ajutând la purtarea jugului lui Hristos, care este ducerea luptei şi a muncii Evangheliei Sale (Evrei 10, 32-34), precum şi la răspândirea chemării Evangheliei Domnului. Această părtăşie cu fapta la purtarea jugului lui Hristos (Matei 11, 29) şi la suferinţele, la răbdarea şi moartea Lui (II Timotei 2, 11-12) încheagă temeinic între sufletul credincios şi Domnul, cu Care trage la acelaşi jug, părtăşia cea mai înaltă a legământului celui mai înalt.
O, dragul meu, şi tu, poate, ai făcut cu Domnul multe legăminte, dar cărora nu le-ai fost credincios şi statornic, aşa cum ar fi trebuit, până astăzi! Ai făcut legământul botezului, dar nu l-ai păstrat în curăţie şi n-ai păstrat în curăţie nici celelalte tainice legăminte făcute în Biserică şi, prin ea, cu Dumnezeul tău. Nu ai păstrat nici acele legăminte pe care le-ai făcut în mijlocul primejdiilor, când cereai să te izbăvească Dumnezeu. Nici pe cele făcute în rugăciunile tale, în cântările tale sau prin hotărârile spuse de gura ta în faţa multor martori (II Timotei 2, 2; Evrei 12, 1).
Care este acum starea ta faţă de toate legămintele pe care le-ai făcut? Faţă de legământul tău prin jertfă cu Dumnezeu, oare cum stai? Ai tu părtăşie cu Jertfa lui Hristos prin Sfânta Taină a Împărtăşirii? Are Hristos părtăşie cu tine prin participarea ta la jugul Lui, la suferinţa Lui, la lupta Lui? Iei tu parte cu fapta, cu munca, cu lupta şi cu jertfa ta la purtarea poverilor lui Hristos şi la alor Lui pe pământ? Ce părtăşie ai tu prin jertfă cu Hristos şi cum stăruieşti în acest legământ sfânt? Cercetează-te şi încearcă-te! (II Corinteni 13, 5) ca să vezi şi ce parte vei avea cu El la slavă (Romani 8, 17-18). Căci tocmai de acest legământ depinde slava ta.
Doamne Iisuse, Mijlocitorul Veşnic al Noului Legământ dintre Dumnezeu şi oameni (Evrei 9, 15), slavă, slavă veşnică Ţie, Jertfă Slăvită, Care ai sfinţit și eternizat acest Sfânt Legământ! Toţi credincioşii Tăi, care au făcut legământ cu Dumnezeu prin Tine, Jertfă Desăvârşită, vor fi strânşi odată în bucuria Tatălui Ceresc, la fericirea veşnică pregătită de Tine şi prin Tine, Acolo unde Te-ai înălţat Tu (Matei 25, 34; Ioan 14, 3). O, ce slăvită strălucită bucurie va fi aceasta! Te rog, Preadulcele meu Mântuitor, cuprinde-mă şi pe mine în acest dumnezeiesc legământ şi pecetluieşte cu Sângele Jertfei Tale părtăşia ascultării dragostei mele de Tatăl, ca prin puterea acestei pecetluiri, legământul pe care l-am făcut să fie statornic sfânt. Ca să am şi eu parte cu fericiții Tăi, care vor auzi chemarea învierii Tale (Ioan 5, 25; Apocalipsa 20, 6). Iar până atunci fă-mă să iau şi eu parte, cu jertfa mea, la suferinţele şi izbânzile Lucrării Tale, a Numelui Tău şi a Credinţei Tale (Apocalipsa 1, 9), împreună cu fraţii mei, care sunt toată bucuria Ta și a mea. Amin.
Traian Dorz, Hristos – Comora Psalmilor, vol. 3
