Palmul 55, versetul 19
Vai, ce grozav este cuvântul acesta: «nicio nădejde»! Dintre toate cuvintele pe care omul le-a putut rosti vreodată, dintre toate veştile rele pe care le-a putut duce limba omenească undeva şi cuiva, cred că nu există un cuvânt mai ucigaş ca acesta şi nici o pedeapsă mai cumplită. Iadul n-ar fi atât de cumplit dacă n-ar scrie pe intrarea lui aceste îngrozitoare cuvinte: «Nicio nădejde»! Oricât de grea ar fi o împrejurare şi oricât de chinuitoare ar fi o stare în care a ajuns cineva, până încă mai există o nădejde, totul poate fi suportat — şi, până la urmă, poate fi şi învins.
Nădejdea iarăşi îl întăreşte pe om, iarăşi îl ridică, iarăşi îl bucură, iarăşi îl însufleţeşte, iarăşi îl luminează şi-l învie. Fie cât de mare o pierdere, fie cât de adâncă o cădere, până mai poate fi o speranţă, nu este pierdut totul! Paguba se mai poate reface şi prăbuşirea se mai poate ocoli. Dar când căderea şi rătăcirea sunt atât de mari sau atât de grave şi vinovate înaintea Adevărului şi a Dragostei, încât nu mai poate exista nici o nădejde de îndreptare sau de iertare pentru cineva, atunci nenorocirea este într-adevăr înspăimântătoare (Matei 12, 32; 1 Ioan 5, 16). Şi totul este pierdut. Pentru o astfel de stare nici rugăciunea nu-i permisă şi nu-i ascultată. Nici în veşnicie măcar nu poate fi întrezărită vreo rază de mângâiere şi nădejde de iertare. Poţi oare, cititorule, să-ţi imaginezi o mai înspăimântătoare grozăvie?
Drag suflet cititor, oricine ai fi tu, şi tu eşti numai un om, teme-te deci şi grijeşte! Nu te învârtoşa în neascultarea ta şi nu merge cu îndărătnicia ta, pe calea neascultării de Dumnezeu, până la vrăjmăşia contra Lui. Nici pe calea nesupunerii şi dezbinării de fraţii tăi până la lupta pe faţă contra lor. Nici cu dispreţul faţă de învăţăturile şi învăţătorii tăi până la călcarea lor în picioare. Nu te lua după gândurile trufiei tale şi nu dispreţui pe cei care te mustră şi te îndeamnă să te smereşti. Leapădă duhul care te îndeamnă să nu mai simţi şi să nu mai crezi ca ei şi să nu mai înveţi ca ei. Leapădă de la tine duhul care te încurajează şi tovarăşii care te îndeamnă spre dezbinarea de ai tăi şi spre adâncirea rupturii în care ai ajuns. Nu-ţi închipui că tu eşti mai înţelept ca ei toţi şi nici că în totul dreptatea este numai de partea ta. Nu te înşela închipuindu-ţi că starea ta este cea bună, iar nu a lor. Căci oricine se rupe de ai săi săvârşeşte păcatul pentru care nu mai rămâne decât aşteptarea îngrozitoare a celor trei cuvinte din cele trei versete de la Evrei 10, 25-27…
Leapădă deci de la tine, frate, leapădă grăbit tot răul! Şi leapădă tot ceea ce ai întemeiat, ai vorbit, ai scris şi ai lucrat din duhul acestei vinovate dezbinări. Leapădă toate interpretările din care ţi-ai făcut temeiuri ca să-ţi susţii intenţiile. Aruncă-le în focul pocăinţei sincere acum, până mai poate fi o nădejde şi până mai poate fi vreme să se refacă ceva din răul făcut de tine. Până nu trec cei care pot ierta acest rău de peste conştiinţa ta şi până te mai pot îmbrăţişa cei pe care i-ai rănit. Până mai este o nădejde, agaţă-te de ea! Iar tu, frate, după ce ai făcut tot ce puteai face pentru cel rătăcit şi neîntors, fii cu grijă să nu ajungi şi tu ca el! Dacă nu mai vrea să asculte de nimic şi de nimeni, ia seama şi desparte-te îndată de el, desparte-te de el hotărât şi total (Mat. 18, 17; Rom. 16, 17; 1 Cor. 5, 11; 1 Ioan 2, 4; 2 Ioan 10-11), ca să nu ai soarta lui. Nu fi nici mai milostiv, nici mai îngăduitor ca Dumnezeu, ca să nu te pierzi tu, împreună cu cel nelegiuit (Ecles. 7, 16).
O Doamne, Dumnezeul nădejdii, Te rugăm, să ai o îndelungă milă și bunătate față de toți oamenii, căci toți avem nevoie de mila și de bunătatea Ta!… dar nici unii dintre oameni n-au atâta nevoie de această milă ca acei nenorociți pentru care nu mai există nici o nădejde de salvare sau schimbare. Duhule sfinte, Te rugăm, trezește-le conștiința adormită sau sugrumată sau înșelată și deschide-le ochii orbiți de păcatul trufiei și al neascultării, ca să-și vadă starea și să-și ceară îndreptarea, până mai poate exista o nădejde la Tine. Căci chiar când la oameni nu mai există nici una, la Tine se mai poate totuși găsi una. Vino, Doamne Iisuse, în ajutorul acestor nenorocite creaturi ale Tale, robite și orbite cu totul de vrăjmașul mântuirii noastre. Și, când nimeni nu mai poate face nimic pentru ei, fă totul Tu, trezindu-i îngroziți și întorcându-i, cu Mila Ta, Doamne Iisuse! Amin!
Traian Dorz, Hristos – Comoara Psalmilor, vol. 3
