Nu Te ascunde de cererile mele! – Traian Dorz

Psalmul 55, versetul 1

Pentru ca Dumnezeu să nu Se ascundă de cererile noastre, să nu ne ascundem nici noi de ale Lui. Pentru ca Dumnezeu să răspundă rugăciunilor noastre, să răspundem şi noi dorinţelor Lui. Pentru ca Dumnezeu să împlinească cu grabă şi cu bucurie dorinţele noastre, apărând viaţa noastră cu Mâna Sa puternică şi salvându-ne din mijlocul primejdiilor noastre prin Numele Său cel biruitor — să fim şi noi aşa faţă de El. Şi pentru ca să ajungem să vedem Faţa Domnului cu bucurie, şi să dobândim mântuirea sufletelor noastre, şi să moştenim împărăţia Lui cea fericită, să nu ne ascundem nici noi de cererile voii Lui niciodată şi de nici unul din cuvintele Sale. Să nu ne ascundem acum, cufundându-ne în păcate, în surzenie, în nepăsare — când chemările Domnului ne caută şi Cuvântul Lui stăruieşte după noi să ne întoarcem la El. Căci El stăruieşte acum umblând după noi, ca să ne scoată din pustietatea neascultării şi din stricăciunea păcatelor, ca să ne aducă la Dumnezeu.

Să nu ne ascundem după dezvinovăţiri înşelătoare şi neserioase… sau după amânări pierzătoare… sau după dorinţe vinovate… sau după promisiuni neţinute. Să nu ne ascundem de pocăinţa şi de lacrimile părerii de rău pentru păcatele pe care le-am săvârşit şi, poate, le mai săvârşim încă. Să nu ne ascundem de Biserică, nici de oamenii ei. Să nu ne ascundem de fraţii noştri, care ne caută cu dragoste sau cu mustrare sau cu îndemnuri sau cu cereri pe care avem datoria să le ascultăm! Să nu ne ascundem de părinţii noştri, de soţiile noastre, de copilaşii noştri, de aceste scumpe fiinţe faţă de care avem datorii unice în lume şi care au atâta nevoie de noi, de dragostea şi de sufletul nostru, poate chiar şi mai mult decât de pâinea noastră.

Să nu ne ascundem de datoriile noastre faţă de poporul nostru, faţă de Biserica noastră, de Adunarea noastră şi faţă de Dumnezeul nostru… Să nu ne ascundem de datoriile noastre faţă de înaintaşii noştri, faţă de mai-marii noştri, faţă de munca de unde ne primim pâinea pentru noi şi pentru ai noştri… Să nu ne ascundem ca să lenevim, să bem sau să desfrânăm… Să nu ne ascundem minţind, furând, înşelând, necinstind… Să nu ne ascundem spre a urmări pe altul… Să nu ne ascundem ascultând la uşa sau la fereastra nimănui… Să nu ne ascundem sub nume fals şi sub haine străine pentru a urmări şi pârî pe semenii noştri… Să nu ne ascundem ca să scriem ce nu trebuie, ca să vorbim ce nu se cuvine, ca să lucrăm ce nu este permis.

Să nu ne ascundem niciodată de ochii lui Dumnezeu, de Cuvântul Lui, de mustrarea Lui sau de a oamenilor, după ce am făcut ce nu trebuie să facem. Căci oriunde ne-am ascunde, Ochiul lui Dumnezeu ne vede, Mâna Lui ne poate prinde şi Dreptatea Lui ne poate pedepsi (Psalm 139, 7-12). Să nu ne ascundem niciodată, căci urmările faptelor noastre ne vor ajunge şi îngerul Dreptăţii sau al Morţii ne vor lua spre a ne duce în faţa lui Dumnezeu, ca să ne primim răsplata cuvenită, ori de unde ne-am ascunde (Ieremia 23, 24). Ci să venim mai bine acum, cu lacrimi amare pentru toate păcatele pe care le-am făcut, înaintea Domnului şi să le mărturisim, chiar dacă ar trebui să ne primim şi pedeapsa pe care o merităm de la Dumnezeu şi de la oameni pentru faptele rele… Mai bine să ne-o primim acuma, decât să pierim pe veci (Matei 25, 46; Romani 2, 9; II Corinteni 5, 10). Şi mai bine să plătim pe pământ decât să plătim sub el!

O Doamne, Dumnezeul Cel Atotcunoscător, Te rog să mă ierți și pe mine, nevrednicul, care am crezut atâta vreme că mă pot ascunde de Tine, că Tu nu mă vezi și că Tu nu iei seama la umblările mele cele rele. Am crezut că nici Tu, nici semenii mei nu văd faptele mele și căile mele. Multă vreme am crezut că nu voi fi niciodată tras la răspundere pentru fărădelegile mele. Dar acum văd, Doamne, ce nebunie am făcut și mă rog să-mi ajuți ca de azi înainte, părăsind orice cale rea, să umblu în lumina Ta și să nu mă mai ascund de voia Ta niciodată. Pentru ca și Tu, Doamne, să nu Te mai ascunzi niciodată de cererile și de rugăciunile mele, nici aici pe pământ și nici când voi veni la Porțile Tale cerești. Amin.

Traian Dorz, Hristos – Comoara Psalmilor, vol. 3