Meditații

Chipul de mai jos ne arată cunoscuta istorie din Biblie când Faraon a visat visul cu cele şapte spice şi şapte vaci slabe care le-au înghiţit pe cele grase şi tot slabe au rămas. Nimeni nu i-a putut tâlcui acest vis, decât Iosif, alesul Domnului, care a spus că visul înseamnă o foamete mare de şapte ani peste ţara şi împărăţia Egiptului. La sfatul lui Iosif, Faraon a strâns magazii de grâu pentru anii de foamete… (Citiţi pe larg această istorie în Biblie, la Cartea Genesa, cap. 41)

Biblia ne spune că Adam a avut doi copii: unul bun (Abel) şi unul rău (Cain). Urmaşii lor încă au fost tot aşa. În locul lui Abel cel omorât, Dumnezeu îi dete lui Adam pe Set şi urmaşii lui, Enos şi Lameh, care erau buni ca şi Abel şi „umblau după Dumnezeu” (Facere 5, 24). Ei se chemau „fiii lui Dumnezeu”, în deosebire de urmaşii lui Cain, care erau tot răi ca şi tatăl lor.

Crezând Cuvântul lui Dumnezeu, crezi în lucrările Sale. Și crezând lucrările Sale, crezi Cuvântul Său. Pentru că fiecare cuvânt al Lui se întrupează la timpul său într-o lucrare, într-un eveniment, într-o împlinire.

Nici un cuvânt al lui Dumnezeu nu rămâne fără împlinire.

Sunt unele locuri potrivnice lui Dumnezeu, cum sunt și unele vremuri potrivnice. În astfel de locuri și în astfel de vremuri, oamenii și demonii au putere împotriva adevărului, se unesc împotriva lui și au izbândă în lupta contra lui Hristos. Dar ce blestemată este o astfel de izbândă!

Vor fi judecați și toți aceia care se vor lăsa ispitiți să vorbească în chip batjocoritor despre lăcașul Domnului, din pricina celor nevrednici de slujba Lui din el (Romani 14, 4-12). Tu, în Casa Domnului, să nu judeci pe nimeni, decât pe tine și păcatele tale. Acolo este Dumnezeu tocmai ca să judece, nu te așeza în locul Lui. Ci stai în pocăință, la locul tău, ca să nu fii judecat. Mâna cea înțeleaptă a lui Dumnezeu ne-a alcătuit chipul cel văzut, iar dragostea Lui veșnică ne-a alcătuit chipul cel veșnic și nevăzut, adică ființa noastră spirituală.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a înălțat la ceruri și șade de-a Dreapta Măririi, în locurile preaînalte, ajungând cu atât mai presus de îngeri cu cât a moștenit un nume mult mai minunat decât al lor (Evrei 1, 3-4) și S-a făcut, pentru toți cei ce-L ascultă, Urzitorul unei mântuiri veșnice (Evrei 5, 9). Acolo a pregătit El un loc pentru cei ce-L iubesc și Îl urmează (Ioan 14, 2). O, minunat Mântuitor, ce fericiți vor fi cei ce vor avea parte de acestea!

„Iată, stau la uşă şi bat. De va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine” (Apocalipsa 3, 20).

„Rămâneţi întru Mine şi Eu întru voi, pentru că fără de Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15, 4-5).

„Ierusalime, Ierusalime, de câte ori am voit să adun pe ai tăi, în ce chip adună găina puii săi sub aripi şi n-ai vrut. Iată, vi se lasă casa voastră pustie” (Matei 23, 3 7-38).

Chipul de mai sus arată o întâmplare din Biblie. Iosua (Isus Navi) ajunsese cu israelitenii, în calea lor spre Canaan, la cetatea duşmană Ierihon. Iosua şi poporul stăteau amărâţi şi abătuţi în faţa acestei puternice cetăţi. Atunci Iosua a ridicat ochii în sus şi iată, a văzut un om înarmat înaintea lui şi sabie scoasă din teacă era în mâna lui; şi apropiindu-se, Iosua a zis lui: „Eşti dintre ai noştri sau dintre potrivnicii noştri?”. Iar el a zis: ,,Eu sunt Căpetenia oştirii Domnului şi acum am venit”.