„Şi a zis Domnul Dumnezeu către Noe: «Sfârşitul a tot omul vine înaintea Mea, că s-a umplut pământul de nedreptate de la dânşii (oameni) şi iată voi pierde pe ei şi pământul. Iar tu fă-ţi corabie din lemn de gofer (chiparos); despărţitori (cămări) vei face prin corabie şi o vei smoli pe dinăuntru şi pe dinafară cu smoală.
Primul cuvânt al lui Dumnezeu a fost: Lumină! Să fie Lumină! (Facerea 1, 3).
Prima poruncă a lui Hristos a fost: Lumină să fie viaţa voastră înaintea oamenilor (Matei 5, 16).
Prima lucrare a Duhului Sfânt a fost Lumina (Fapte 2, 3).
„Şi se stricase pământul înaintea lui Dumnezeu şi se umpluse de nedreptate. Şi S-a uitat Dumnezeu spre pământ şi a văzut că pământul era stricat; pentru că tot omul s-a abătut de la calea sa… Şi a zis Dumnezeu: «Pierde-voi de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la dobitoc şi de la cele ce se târăsc pe pământ până la păsările cerului…»“. Dar Noe a aflat har înaintea Domnului Dumnezeu. Noe era un om drept şi fără prihană. El umbla (trăia) în legătură cu Dumnezeu. „Şi Noe avea trei feciori: pe Sem, pe Ham şi Iafet“ (Facere 6, 1-12).
Psalmul 9, versetul 1
Nu este suflet de om care, privind spre ceruri şi văzând lucrarea Mâinilor creatoare, înţelepte şi puternice ale lui Dumnezeu, să nu-L recunoască în aceste mari lucrări. Să nu-L simtă în toate. Şi să nu-L laude apoi cu toată smerenia şi dragostea fiinţei sale.
Fiul cel întors a fost primit cu toată dragostea şi iertarea tatălui său. A fost primit cu zgomot mare de ospăţ şi bucurie. Dar, după această primire zgomotoasă, fiul putea cu tot dreptul să se întrebe îngândurat: „Oare nu cumva această bucurie este numai un foc trecător?… Oare ce va zice tata după ce i se va potoli bucuria?… Poate mă va mustra… Ba, poate mă va şi pedepsi…”
Multe puteri ale răului sunt pornite împotriva celui credincios şi multe curse şi primejdii îl pândesc neîncetat de-a lungul drumului său. Mulţi urmăritori vor fi puşi mereu pe urmele lui să-l iscodească, să-l învinuiască, să-l vândă. Şi multe curse îi sunt aşezate în calea lui.
Ţi-ai numărat tu bine puţinele zile pe care le mai ai, spre împlinirea multelor tale datorii? Câte ai câştigat din zilele tale folosindu-le bine? – şi câte ai pierdut nefolosindu-le deloc, sau folosindu-le rău? Câte prilejuri ai avut tu să te întorci la Dumnezeu, dar nu le-ai folosit, nu te-ai întors, nu te-ai predat Lui, ci eşti tot nehotărât şi azi?
„Nimeni nu poate veni la Tatăl fără numai prin Mine” (Ioan 14, 6)
„Împăcaţi-vă cu Dumnezeu, în numele lui Iisus Hristos” (II Corinteni 5, 20)
În tâlcuirile noastre de mai înainte, am arătat că Tatăl ceresc ne aşteaptă cu braţele deschise… El ne iubeşte cu o dragoste nemărginită. Vom spune însă acum că Tatăl ceresc ne iubeşte şi ne iartă numai prin Jertfa cea mare a Fiului Său.
Oriunde se face o întoarcere la Dumnezeu, acolo se supără cineva
Pilda cu fiul cel pierdut spune că feciorul cel mai mare era la câmp când a sosit acasă fratele său.
„Şi, când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri”; şi înţelegând despre ce este vorba, „s-a mâniat şi nu voia să intre, iar Tatăl lui, ieşind, îl ruga pe el…”
Educaţia este în primul rând Lumină. Sufletul omenesc, ca tot ceea ce este viu, însetează după lumină şi caută lumina. Setea de cunoaştere este pusă de la începutul vieţii în sufletul omenesc, de aceea el doreşte mereu să vadă şi să ştie ce este înaintea lui, în urma lui, lângă el.