Resurse - Text - Articole - Meditații

Statornicie și schimbare (I) – Traian Dorz

Evanghelia v-a depășit pe voi, cei fățarnici, și Hristos Și-a ales alte vase: pe cei sinceri, pentru a vă face pe voi geloși. Iar gelozia aceasta să vă prefacă sfinți, așa cum trebuia de mult să luptați să ajungeți. Mirați-vă deci și de ei, cei atât de minunați. Dar și mai mult să vă mirați că voi nu înțelegeți lucrul acesta. Mirați-vă că totul se schimbă în jurul vostru și numai voi nu vă mai schimbați. Atunci poate ar fi o nădejde și pentru voi.

Cei care trăiesc în păcat vor să facă din Dumnezeu slujitorul, nu Stăpânul lor. Toate rugăciunile lor (când sunt) sunt numai cereri și porunci date lui Dumnezeu.

Cu ochii mereu la țintă – Ioan Marini

Pe țărmul mării, în porturi sau pe insulele din mijlocul apelor, sunt instalate faruri. Un turn înalt care are în vârf o lumină puternică le arată, în nopți întunecoase cu furtuni și valuri, marinarilor că acolo se găsește scăpare. Și toate corăbiile se îndreaptă într-acolo, spre lumina care e în turn. Și sunt clipe grele pentru corăbieri în furtunile acestea. Neguri grele se pun înaintea lor, valuri mari îi izbesc în față, acoperindu-i de multe ori, dar ei nu-și iau ochii de la far. Ei țin mereu privirea la țintă și merg într-acolo, prin toate primejdiile ce izbesc.

Întocmai așa este și în viața sufletească. Pe marea vieții noastre s-au ridicat astăzi parcă mai mult ca oricând nori mari, amenințând cu furtună și cu moarte.

Rugăciuni pentru pace – Ioan Marini

Am văzut în multe reviste îndemnuri adresate creștinilor de a se ruga pentru pacea lumii. În unele s-au publicat chiar și rugăciuni, pentru a fi rostite și învățate de credincioși.

Cruciada rugăciunii nu poate fi decât binevenită, mai ales în clipele grele prin care trece omenirea. Prin aceasta se mărturisește nădejdea ce o are creștinul în putința păcii, care poate veni nu de la oameni, ci de sus din ceruri, de la Părintele luminilor, Împăratul păcii. Dar îndrăznim a întreba: e de-ajuns să facem rugăciuni? Cineva s-ar putea arăta mirat că spunem această vorbă. Noi stăruim însă în întrebarea noastră, cu răspunsul că nu-i de-ajuns atât. Căci dacă rugăciunea noastră nu e însoțită de o sinceră pocăință și întoarcere, n-ajunge nimic.

Aur și zgură (II) – Traian Dorz

Cei care iubesc păcatul și trăiesc în păcat doresc să-L știe pe Dumnezeu cât mai departe de ei, pentru că, știindu-L pe El cât mai departe, ei cred că pot face ce vor și pot umbla cum le place.

Cel mândru mai degrabă se leapădă de orice lucru sfânt decât să se lepede de păcatul său. Omul mincinos spune lucrurile nu numai cum nu sunt, ci și cum ar vrea el să fie.

Hristos i-a trimis și îi trimite fiecărei generații de oameni, prin prorocii Săi, Cuvântul Adevărului Său Sfânt; fiecărui popor, fiecărei limbi, fiecărei cetăți și fiecărui templu… (Matei 28, 20). Iar când vor tăcea toți prorocii acestora, pietrele lor vor începe să strige după ei (Luca 19, 40). O, ce grai înfricoșat va fi graiul pietrelor!

Aur și zgură (I) – Traian Dorz

Dacă n-ai zgură, fii sigur că Domnul nu te pune în foc. Dacă este în tine vreun păcat care trebuie ispășit sau vreo slăbiciune care trebuie înlăturată, e mai bine să fii curățit acum decât să fii ars în veci. Spre a rămâne numai aurul curat al vieții tale în Hristos.

Adevărul te face superior, oricât ai fi de simplu, când te ții în umblarea și mărturisirea lui sfântă. Și te face puternic, oricât ai fi de slab. Minciuna te coboară te face inferior, oricât ai trece de înțelept și de serios… Și te prăbușește în ridicol, oricât te-ai crede de tare.

Lângă Cuvântul Lui Dumnezeu (II) – Pr. Iosif Trifa

“Că din inima oamenilor ies gândurile cele rele: preacurviile, uciderile, furtișagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșelăciunile, înverșunările, hula, trufia, nebunia”(Marcu 7, 21-22).

“Fericiți sunt cei curați la inima”… (Matei 5, 8).

Cu toate prilejurile, Mântuitorul Hristos a arătat că din inimă ies în lume, ca dintr-un izvor, cele bune ca și cele rele. “Din belșugul inimii vorbește gura”, zicea Mântuitorul (Matei 12, 34). Cele bune ies din belșugul unei inimi curate și sănătoase, iar cele rele ies dintr-o inimă bolnavă și stricată. În evanghelia de duminică, Mântuitorul aseamănă inima omului cu pământul cel bun și cel rău, așa după cum primește sau nu sămânța dumnezeieștilor învățături.

Porunca și ascultarea (III) – Traian Dorz

Pentru sufletul care Îl iubește pe Dumnezeu, totdeauna și toate lucrează sigur și împreună numai spre binele său. Chiar și necazurile, chiar și ispitirile, da, chiar și prigonirile puse la cale de diavolul împotriva lui. Căci toate îi aduc celui credincios și statornic, până la urmă, numai binecuvântări.

Mai presus de orice vrajmași ai noștri este Dumnezeul nostru, a Cărui putere întoarce spre bine totul pentru noi. Mai tare decât orice dușmani ai Săi este Hristos, a Cărui înțelepciune le întoarce toate spre binele alor Lui. O, ce adevăr sigur și real este acest adevar mare!

Porunca și ascultarea (II) – Traian Dorz

Are mare însemnătate ce spun despre tine vecinii tăi și cei care te cunoșteau mai înainte. Fiindcă ei știu bine cum erai tu în trecut, înainte de a-L întâlni pe Domnul, și înainte de a merge la scăldătoarea vindecătoare. Și ei sunt în măsură să vadă dacă în tine s-a făcut adevărata schimbare sau nu. Vai de „credinciosul“ la care vecinii și cunoscuții lui nu văd în fapte credința cu care acesta se laudă în predici, în cântari și în vorbe. Și pocaința despre care spune că o are. Numai sufletul acela cu care s-a făcut minunea vindecării are nobila virtute a smereniei și marele curaj al sincerității de a-și mărturisi vina, și de a-și recunoaște păcatul, si de a nu-și ascunde boala de care a suferit în trecutul său.

Porunca și ascultarea (I) – Traian Dorz

Orbul n-a primit decât o porunca: „Du-te de te spală“. Și nici măcar n-a fost însoțită de făgăduința vindecării ascultarea de această poruncă. Și totuși el a primit, fiindcă a avut credință în Acela Care i-a spus: „Du-te“. Asta este credința!

Dumnezeu Își are planurile Sale și gândurile Sale cu fiecare suflet pe care vrea să-l mântuiască! Cine vrea să fie mântuit, acela trebuie să facă întocmai cum îi spune Hristos. Nu altfel. Trebuie să meargă până unde îi va spune Domnul și nu mai puțin; și să pornească atunci când îi spune El, nu mai târziu; și să se ducă acolo unde îl trimite El și nu în altă parte.

Chiar și Cuvântul care nu ți-ar fi adresat ție ia-l pentru tine…

Păcatul nu se iartă (II) – Traian Dorz

Slujba celor ce doar predică cu gura și cu buzele învățăturile Domnului este foarte ușoară… Pe când mărturisirea celor ce le trăiesc cu fapta și cu adevărul este grea, fiindcă nu este o ocupație, ci o jertfă. Nu o datorie, ci o dăruire. Din pricina aceasta, predicatori se găsesc destui și peste tot, dar mărturisitori cu fapta și cu adevărul se găsesc prea puțini și numai în rare locuri și vremuri.

Totusi încă mai sunt! Fericite locurile și vremurile care îi au și sufletele care îi urmează! Poate că predici am rostit și eu destule şi la destui, prin graiul şi prin scrisul meu, iar pentru aceasta mi-am primit mai mult sau mai puţin plata de la semenii mei. O plată bună sau rea…