Psalmul 4, versetul 1
Dumnezeu răspunde totdeauna strigătelor credinciosului Său. Căci în vremea când credinciosul trebuie să-şi strige rugăciunea şi cererile sale către Dumnezeu, atunci în grele necazuri trebuie să se afle el. Şi, adesea, în mare disperare. În mod obişnuit rugăciunea nu se strigă, ci se şopteşte sau se plânge, se murmură sau se cântă, se gândeşte sau se spune evlavios.
Credinţa are nevoie de ajutorul Sfântului Duh şi de sălăşluirea Lui, încât să poată rămâne nezdruncinată. Şi ajutorul Sfântului Duh rămâne prin viaţa curată şi prin purtare înaltă. Deci dacă vrem să avem înrădăcinată credinţa, este nevoie să avem viaţă curată, care-L convinge pe Sfântul Duh să rămână şi să păstreze puterea credinţei. Pentru că nu este cu putinţă ca atunci când cineva are viaţă păcătoasă să nu se zdruncine şi în credință.
Tatăl și Fiul sunt Una, dar nu numai Una, ci Unul, ca două lumini împreunate. Păstrându-Și deplin Persoana Sa, Fiul era și este totuși Unul cu Tatăl. O, ce Taină dumnezeiască este Asta: Unul, pentru că nici într-o zi și în nicio lucrare n-au fost și nu sunt despărțiți. Ci într-o deplină unitate, totdeauna și pretutindeni. Unul, pentru că întru totul sunt la fel, Hristos fiind Lumina și Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat și de Aceeași Ființă cu Tatăl, Cel binecuvântat în veci.
“Dacă nu vreţi să aveţi creştinism, veţi avea huliganism, alcoolism, trândăvism, terorism…” ( Traian Dorz, „Hristos, mărturia mea”)
Lumea trece printr-o perioadă foarte instabilă. Explozia de tehnologie, vrând nevrând, a adus globalizarea cu felurite frământări, şi anume: încălzirea globală, terorismul şi corupţia la o scară nemaiauzită. Acestea şi multe altele ameninţă viitorul omenirii. Iar goana după putere, bogăţii şi plăceri împinge lucrurile înainte la o viteză primejdioasă. Parcă nu se mai poate opri trenul acestei lumi care se îndreaptă spre abis.
Nu există, și n-a existat, și nu va exista niciodată nici vreun popor și nici vreo putere, în nici vreun timp, în care să fie cineva mai mare decât Dumnezeu și în care cineva să poată face ceva fără știrea și fără voia Lui. Nu există doi „mari“ în cer, ci numai Unul Singur Mare și Puternic, Dumnezeu, Care este mai mare decât toți. Nu există doi stăpâni, Unul Bun și altul rău, ci numai
„Deci, Domnul Iisus, după ce a grăit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu” (Marcu 16, 19)
Ce sărbătoare este astăzi? Este o sărbătoare înaltă şi mare, care covârşeşte mintea omenească, şi vrednică de marea bunătate a Aceluia ce a aşezat-o, adică a lui Dumnezeu. Astăzi neamul omenesc iarăşi s-a împăcat cu Dumnezeu. Astăzi vrăjmăşia cea îndelungată s-a ridicat, războiul cel îndelungat s-a sfârşit.
Iisus era în Betania, unde era Lazăr cel înviat din morţi. Şi i s-a făcut Lui cină acolo.
„Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului.
Psalmul 3, versetul 3
Iată ce minunată ordine în Cuvântul Adevărului și al Înțelepciunii:
În Psalmul 1 sunt puşi față în față credinciosul cu cei răi.
În Psalmul 2 sunt puși față în față Împăratul Ceresc cu domnitorii neamurilor;
Psalmul 3, versetul 1
Primul lucru pe care îl vede credinciosul pornit pe urmele Domnului Iisus este copleşioarea mulţime a vrăjmaşilor, care se ridică împotriva lui îndată ce a apucat pe calea mântuirii.
Viața credinciosulul se aseamănă atât de mult cu viaţa credinţei.
„Vă scriu, copilaşilor, ca să nu păcătuiţi”, se zice în Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu. Datoria fiecăruia dintre cei doi este să se păzească mereu să nu greşească. Să nu-şi greşească unul celuilalt. Dar ori de câte ori se va întâmpla necazul unei greşeli, cererea de iertare trebuie să vină neapărat după aceea, adâncă, caldă, fierbinte, potrivit mărimii greşelii.