Meditații

Singura avuție (II) – Traian Dorz

Desigur, orice om este nedesăvârșit. Și orice corp de pe lumea asta își are umbra sa. Dar, dacă cei ce se străduiesc să-L urmeze pe Iisus, cu toată lupta lor de a se păstra în curăție, au totuși slăbiciuni și căderi în viața asta, cât de mari și de multe trebuie să aibă acei care Îl disprețuiesc pe Dumnezeu și Îl neagă pe Hristos! Dacă și cei ce se tem de păcat ajung uneori să cadă în el, cât de adânc îl pot săvârși cei ce nu se tem!

E adevarat că, din cauza răutătii firii sale, omul poate cădea uneori în mari păcate, chiar dacă în vorbele sale și în confesiunea sa omul mărturisește o credință în Dumnezeu și o denumire a lui Hristos.

Singura avuție (I) – Traian Dorz

Singura avuție desăvârșită dintre toate avuțiile lumii acesteia este numai Iisus Hristos. Nici una dintre toate celelalte avuții nu se poate nici macar asemana cu aceasta. Singura învățătura Lui a putut scoate omenirea din barbarie și animalitate, din sclavagism și din întuneric. Singură ea a adus bucuria seninătății și inteligența iubirii în ochii care erau mai înainte întunecați de prostie

și înroșiți de ură. Singură învățătura lui Hristos poate să facă dintr-un canibal un frate și un binefăcător. Ea a scos la civilizație și la rugăciune pe fiară.

Taina mântuirii mele – Pr. Iosif Trifa

Taina vieții și mântuirii mele sufletești eu am aflat-o la picioarele Crucii. La picioarele Crucii am aflat că și eu sunt un Adam pe care păcatul m-a izgonit în noaptea pieirii și pierzării mele sufletești. La picioarele Crucii am înțeles ce mare este dragoste lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu, care a pătimit și s-a răstignit pentru  mine și păcatele mele. La picioarele Crucii am început a urî din tot sufletul meu păcatul dându-mi seama că păcatele și fărădelegile mele bat cuie în mâinile și picioarele Domnului și răstignesc din nou pe Fiul lui Dumnezeu.

Mediocritatea suficienței – Pr. Gheorghe Gogan

În acest an*, duminicile a XI-a și a XII-a după Rusalii încadrează un hotar de an bisericesc. La 1 septembrie începe un nou an bisericesc cu pericopa evanghelică cunoscută din Luca 4, 16-22 și cuvântul Domnului în Sinagoga din Nazaret: “Duhul Domnului (…) m-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor dezrobirea (…) și să vestesc anul de îndurare al Domnului…”

Pentru că este un sfârșit de an bisericesc, se impune un bilanț. Și de aceea, în Duminica a XI-a după Rusalii, aflăm că “asemănatu-s-a Împărăția cerurilor unui împărat care a voit să se socotească cu slugile sale” (Matei 18, 23). 

Toate își au vremea lor (I) – Traian Dorz

Dar toate lucrurile de pe pãmânt își au vremea lor (Ecles. 3, 1).

Odatã ce vremea încercãrii s-a dus, trebuie sã se ducã și ea (1 Cor. 10, 13). Când vremea ei a trecut, atunci chiar și peste voia tuturor paznicilor puternici, sau a legilor nedrepte, Mâna lui Dumnezeu deschide porțile cele de fier (Fap. Ap. 5, 19). Și izbãvește totdeauna pe cei asupriți fiindcã nici o putere nu este mai mare decât puterea Lui. Toate puterile sunt supuse Dumnezeului nostru. De aceea nu dispera credinciosule niciodatã!

Când ești nedreptãțit chiar prin lege și judecat pe nedrept, chiar de dreptate, ai încredere în Domnul: Mai este legea și îndurarea lui Dumnezeu și a Lui Judecatã (Ecles. 12, 14).

Lucrarea iubirii jertfitoare – Traian Dorz

“Lumea” iubită atât de mult de Dumnezeu este omenirea, sufletele oamenilor, mântuirea fiecărui semen al nostru. Iar “lumea” urâtă de Dumnezeu este felul deșert și blestemat în care trăiesc, chinuiți de pofte și mânați de vrăjmășie împotriva Voii Sfinte a lui Dumnezeu, toți oamenii lumești, oamenii care, prin păcatul lor voit, sunt fiii diavolului, iar prin ura lor organizată, sunt vrăjmașii lui Hristos.

Din dragoste pentru lumea sufletelor omenești, Hristos a parasit Cerul și a venit pe pământ. Din milă pentru această lume, Hristos a suferit patimile și moartea trupească, pentru a o răscumpăra din blestemul păcatului.

Binecuvântarea din 1 Tesaloniceni 5 – Traian Dorz

vers. 23: Să vă sfințească duhul, sufletul și trupul

Iată acesta este taina trăirii în locurile cerești în Hristos: atingerea stării de sfințire a întregii noastre ființe. A tuturor părților vieții noastre, atât cea văzută, cât și cea lăuntrică, dar mai ales a celei ascunse.

Când Hristos locuiește din belșug în noi, atunci Prezența Lui sfințește întreagă ființa noastră, atât conștientul, cât și subconștientul și inconștientul nostru.

Binecuvântarea din Efeseni – Traian Dorz

vers. 3: Tot felul de binecuvântări

Dumnezeu poate să facă și să dea nespus mai mult decât cerem sau gândim noi (Efeseni 3, 20). El nu este mărginit nici la puterea, nici la posibilitatea, nici la dragostea de a ne da.

Dar noi nu suntem în stare a le primi. N-avem pentru aceasta nici dorința, nici voința, nici înălțimea sufletească.

Din tainele biruinței – Pr. Iosif Trifa

În orice luptă biruința are multe taine. Are multe condiții. Cea dintâi este dragostea și frățietatea care-i leagă pe cei strânși sub același steag de luptă. E dragostea ce-i leagă pe luptători de cauza pentru care luptă. Ochii tuturor luptătorilor trebuie să stea veșnic țintă spre cauza sfântă pentru care luptă. O altă taină a biruinței tot atât de însemnată, e legătura de dragoste dintre luptători și cei ce conduc lupta, dintre luptători și conducătorul luptei. Luptătorii trebuie să aibă o dragoste și o încredere nemărginită în conducătorul lor, iar conducătorul așișderea față de cei pe care îi conduce la luptă.

Slujba şi inima – Traian Dorz

Fiul meu, mai întâi dă-I Domnului inima ta, apoi încearcă să faci pentru El slujba ta. Mai întâi caută să fii cum vrea El, apoi să cauţi să faci ce vrea El.

Top