“Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4, 4)
Această asemănare ne-a lăsat-o Însuşi Mântuitorul, când diavolul I-a oferit pâinea în pustie, cu gând de ispită. Mântuitorul a respins această ispită prin cuvintele: “Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt ce iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4, 4).
Psalmul 29, versetul 1
Orice suflet care este undeva pe pământ în vreun loc un adevărat fiu al lui Dumnezeu Tatăl, acela va da slavă şi închinare Domnului nostru Iisus Hristos, Unicul Chip şi Unica Înfăţişare Văzută a Fiinţei Nevăzute de nimeni, a Slăvitului şi Fericitului Dumnezeu (Evrei 1, 3).
Autorul Sfintei Scripturi este Dumnezeu Însuşi. Dumnezeirea a scris această Carte prin insuflare, prin inspirație; Duhul Sfânt a inspirat pe scriitorii Bibliei, adică i-a însuflețit şi le-a dat în gând să scrie adevărul cel veşnic şi descoperirea lui Dumnezeu.
Psalmul 28, versetul 7
Cerurile sunt pline de cântările de laudă şi de preamărire ale lui Dumnezeu, cântări pe care I le aduc fără încetare creaturile Sale, cele care au rămas în fericirea ascultării de voia Lui şi se bucură de lumina Prezenţei Sale…
Pecetea apostoliei mele
Fiecare avem în lumea asta şi din lupta asta sfântă a vestirii Evangheliei o adunare scumpă, de care suntem mai legaţi decât oricare alta. Şi nişte suflete scumpe de care suntem legaţi mai mult decât oricare altele.
Psalmul 28, versetul 1
Nu este strigăt de rugăciune adâncă şi fierbinte la care bunul Dumnezeu să nu răspundă în vreun fel. Numai mintea noastră, prea neatentă adesea, nu aude şi nu înţelege răspunsul Lui. Uneori Domnul răspunde îndată… Răspunde grabnic atunci când primejdia este foarte aproape de noi sau când vremea ajutorului Său este sosită sau când rugăciunea este strigată cu putere şi disperare din tot sufletul răscolit.
Cine a scris Biblia? Răspunsul la această întrebare este şi el o minune, o mare minune, ce ea singură ar trebui să-i aplece pe toţi necredincioşii în faţa acestei Cărţi.
Psalmul 27, versetul 8
Dacă această singură grijă o avem noi întotdeauna, nici o altă îngrijorare nu trebuie să mai avem în inima noastră niciodată (Matei 6, 31). Dacă totdeauna ochii şi inima noastră vor căuta Faţa lui Dumnezeu, ca să o cinstească, ascultându-L pe Domnul în tot ce-i cere şi împlinind cu fapta tot ceea ce ştim că este plăcut acestei Feţe, putem fi deplin liniştiţi în faţa tuturor celorlalte feţe…
Psalmul 27, versetul 1
Frate credincios, de la începutul luptei tale pentru mântuirea sufletului tău — şi până la sfârşitul acestei lupte, tu să ştii bine că vei avea mult necaz cu vrăjmaşul satana, care va căuta în toate felurile să te facă să te lepezi de Domnul tău Iisus Hristos, Mântuitorul tău şi să te alipeşti iarăşi de păcatele şi de păcătoşii lui.
În viaţa omului vin dureri şi amaruri aşa de grele, că-i este peste putinţă să le înghită. Da, omul poate răbda foarte mult. Nu degeaba zice românul: „Să nu dea Dumnezeu omului cât poate să rabde!”, cu toate că nu poate răbda chiar peste măsură, dacă nu are şi anumite proptele care-l feresc de prăbuşire. Prin singurele lui puteri nu poate răbda prea mult.