Psalmul 52, versetul 5
Ce liniştitoare şi fericită este viaţa sufletului sincer ascultător de Dumnezeu! Viaţa trăită în rânduială şi în armonie cu tot Cuvântul Voii lui Dumnezeu, în mijlocul Bisericii Sale, în familia sa şi în mijlocul tuturor celor care-l înconjoară, este o viaţă fericită. Nici un adăpost nu este mai liniştitor decât pacea petrecerii ascultătoare în Casa lui Dumnezeu…, în comunitatea Bisericii Domnului, în rânduielile învăţăturilor ei şi în duhul şi frăţietatea ei. Nici o comoară nu-i mai scumpă ca pacea unui suflet care petrece într-o astfel de ascultare. În felul acesta se dovedeşte în chip dulce şi frumos lucrarea credinţei, osteneala dragostei şi tăria nădejdii sufletului credincios (I Tesaloniceni 1, 3).
Cine nu este înlăuntrul Casei lui Dumnezeu, ca un măslin verde, gras şi rodnic (Ieremia 11, 16), ci este un pom uscat (Iuda 12), pe acela Dumnezeu îl va arde cu foc, prăbuşindu-l în vuietul unei mari trosnituri (Luca 23, 30-31). Şi al unui foc veşnic. Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace (I Tesaloniceni 5, 13).
Dumnezeu ne-a rânduit să trăim în armonie (Romani 12, 1-21). Dumnezeu ne-a poruncit să trăim în ascultare (Evrei 13, 17). Dumnezeu ne-a cerut să aducem roade (Ioan 15, 5). Pe toate aceste porunci ale lui Dumnezeu, nimeni care nu trăieşte în pace nu le poate nici împlini, nici iubi, nici înţelege. Nici cine nu trăieşte în armonie, în ascultare şi în dragoste între aceia în mijlocul cărora s-a născut el, trupeşte şi sufleteşte, adică în frăţietatea, în învăţătura şi în credinţa Casei Domnului.
Dar cine, cu sinceritate şi cu smerenie, rămâne statornic în felul acesta, în Casa şi în Lucrarea Domnului, acela se dezvoltă şi rodeşte frumos ca un măslin verde într-o livadă întreagă de fraţi frumoşi ai săi, ca un spic în lanul sănătos, auriu şi rodnic. Vai de cine se izolează, rupându-se de unitatea iubirii frăţeşti, prin învăţături şi pe căi deosebite, acela sfârşeşte totdeauna rău.
O, frate al meu, eu nu-ţi doresc nici ţie şi nici mie nu-mi doresc o mai mare fericire pe lumea aceasta decât harul să rămânem totdeauna smeriţi şi totdeauna sinceri părtaşi cu fraţii noştri în Casa lui Dumnezeu, statornici în credinţa, în învăţătura şi în dragostea frăţietăţii în care de la început L-am cunoscut pe Domnul, în care am pus legământ sfânt şi nemaicălcat cu El. Pentru că numai rămânând în dragostea dintâi (Apocalipsa 2, 4), în legământul dintâi (I Timotei 5, 12), în părtăşia Evangheliei dintâi (I Corinteni 15, 1-2), în învăţătura dintâi (I Ioan 2, 24), în credinţa dintâi (Iuda 3), în adunarea dintâi (Evrei 10, 25-27) — ne vom dezvolta armonios (Efeseni 4, 15), şi vom trăi frumos (Romani 13, 13), şi vom rodi bogat (Galateni 5, 22-23), şi vom sfârşi fericit (II Timotei 4, 7). Dar rupţi din Casa lui Dumnezeu, din unitatea dragostei şi a ascultării frăţeşti, dezbinaţi de Biserică, despărţiţi de Hristos şi căzuţi din har (Galateni 5, 4; Ioan 15, 4-6), noi suntem pierduţi. Şi tot ce facem va fi spre răul nostru şi al altora.
O, Doamne Iisuse, Capul ceresc și slăvit al Bisericii, care este Trupul Tău slăvit, slavă și slavă și slavă Ție! Te rog, cu lacrimi și cu căldură, să mă ții până la sfârșitul vieții mele un mădular sănătos și ascultător în mijlocul Bisericii Tale, Casa Dumnezeului nostru, în adunarea Ta și între frații mei preaiubiți și statornici. Nu mă lăsa niciodată, Doamne Iisuse, înșelat de cel rău cu ispita mândriei, ca nu cumva, socotindu-mă mai bun ca frații mei, mai înțelept ca ei și mai însemnat ca ei, să încep a mă purta îndărătnic, trufaș și neascultător față de faptele și învățătura pe care Tu mi le-ai pregătit ca să umblu în ele (Efeseni 2, 10; I Timotei 3, 15) sau față de acei pe care i-ai rânduit Tu ca eu să-i ascult (I Corinteni 12, 28; Fapte 20, 28; I Tesaloniceni 5, 12-13) ori față de autoritatea pe care Tu ai rânduit-o ca să-i fiu supus (Matei 18, 17; Romani13, 1), ca să nu am și eu soarta celor trufași și neascultători. Ci ajută-mi, Doamne Iisuse, să mă pot bucura de toate sfintele Tale făgăduințe, stând supus și statornic în Casa Ta, adăpostit la sânul Tău, rodind în tăcere și smerenie acele roade plăcute, sănătoase și dulci după care totdeauna dorește inima Ta și sufletul meu să umblu și să le dobândesc. Amin.
Traian Dorz, Hristos - Comoara Psalmilor, vol. 3
