Psalmul 54, versetul 1
Pe măsură ce sufletul credincios înaintează în vârsta sa duhovnicească, primind tot mai multă lumină… şi pe măsură ce ochii lui văd mai multe, iar mintea lui ia tot mai bine seama la cele ce se petrec cu el şi în jurul lui, cunoaşterea lui despre Dumnezeu şi cunoaşterea lui cu Dumnezeu se adânceşte tot mai mult. Prin această cunoaştere apoi, sufletul credincios capătă o tot mai deplină lumină asupra multor taine de care înainte nu avea nici o ştiinţă.
Trebuie ca un suflet vestitor să treacă în lume prin mari primejdii şi prin grele încercări, ca în mijlocul acestora, nemaiavând chiar pe nimeni, el să alerge cu disperare la Hristos Domnul, chemând în ajutor Numele Lui cel Tare… Pentru ca apoi să vadă cum Puterea lui Hristos intervine salvatoare pentru el şi-l izbăveşte grabnic şi fericit. După aceea, da, omul acesta nu va mai fi doar un predicator care îşi împlineşte o meserie, ci va fi un mărturisitor înflăcărat care va sfinţi o recunoştinţă şi va sluji un adevăr. Nu trebuie neapărat ca un suflet credincios să guste cu amar nedreptatea, şi insultele, şi umilirea cea mai dureroasă, ori jefuirea şi silnicia cea mai sălbatică din partea unui asupritor puternic şi nemilos, împotriva căruia nimeni nu îndrăzneşte să-l apere, pentru ca acesta să-i deschidă ochii să vadă marea putere a lui Dumnezeu…
Dar dacă totuşi n-o vede altfel, el poate fi lăsat să ajungă acolo unde nimeni nu-l mai poate scăpa decât numai puterea şi izbăvirea lui Dumnezeu. El va vedea atunci cum Dumnezeu Însuşi intervine şi Hristos Însuşi Îl scapă (Ioan 16, 23-24). Dumnezeu, desigur, a intervenit salvator pentru noi şi în atâtea alte cazuri în viaţă, dar inima noastră înşelătoare şi mintea noastră neatentă n-au băgat de seamă intervenţia Lui fericită. De aceea nici cunoaşterea noastră despre Domnul n-a fost deplină. Dar când au venit acele stări pe care nu le-am mai putut uita niciodată — atunci am văzut clar. În acele izbăviri, pentru care nu trebuie să mai încetăm niciodată a-I mulţumi lui Dumnezeu, am văzut limpede puterea Lui. Şi nu vom înceta apoi a-L mărturisi pe Hristos, Care ne-a salvat, căci numai prin Numele şi prin Puterea Lui am fost salvaţi în chip uimitor şi grabnic.
O, dacă n-ar fi fost cu noi Numele şi Puterea Domnului, de câte ori şi de câtă vreme am fi putut fi noi nimiciţi! De câte necazuri şi de câte primejdii ne-a apărat El pe noi! De răutatea câtor vrăjmaşi ne-a izbăvit pe noi Dumnezeu, în stări şi în locuri în care noi nici nu vedeam moartea cât era de lângă noi!…
El ne-a trecut peste prăpăstiile pe care noi nici nu le văzusem cât de aproape ne erau… Dacă El n-ar fi făcut aceasta, o, de câte ori am fi fost înghiţiţi! (Ps. 124, 1-5). De aceea nu numai că ne este folositor, dar ne este chiar necesar să trecem prin încercări, căci fără ele noi n-am avea adevărata cunoaştere a Numelui şi a Puterii Domnului nostru Iisus Hristos, nici dulcea şi strălucita bucurie a bizuirii pe această Putere a Numelui Său cel Biruitor. Şi n-am putea simţi nici fericirea stării de har care vine din această încredere şi cunoaştere zguduitoare a lui Hristos, ca Domn al nostru.
Doamne Iisuse Hristoase , slavă veșnică Marelui Tău Nume Biruitor și Marii Tale Puteri Mântuitoare! Din toată inima mea Îți mulțumesc și eu că m-ai trecut și pe mine prin toate acele încercări și suferințe, care îmi erau de trebuință, ca să ajung să Te cunosc cu adevărat cât e aproape ești Tu în ziua necazului de cei care Te cheamă, cât de mare este puterea Numelui Tău mântuitor în orice vreme și în orice loc și cât de grabnică este fericita salvare pe care o aduce Numele Tău chemat în clipe de mare primejdie și de grea cumpănă din viața alor Tăi. Îți mulțumesc pentru toate acele locuri întunecoase și stări grele în care ai îngăduit să ajung pentru că nicăieri ca acolo n-aș fi putut vedea așa de limpede Fața Ta și așa de puternică intervenția Ta, care, fără nici un ajutor omenesc, ai adus salvarea cea atât de neașteptată și de strălucită, încât orice ochi a putut vedea că a fost numai de la Tine și că toată slava și mulțumirea pentru ea se cuvin numai Ție, Doamne. Amin.
Traian Dorz, Hristos – Comoara Psalmilor, vol. 3
