“Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu“(Mt 24, 35).
“Duh sunt și viață sunt cuvintele pe care vi le-am spus Eu vouă”(In 6, 63).
Începând cu numărul acesta, deschidem aici la gazetă un mic răvaș care va încerca să-I strângă pe cititorii “lângă Cuvântul lui Dumnezeu”. Vom deschide o mică școală a Bibliei, în care vom citi, ne vom lămuri și ne vom adânci în cuvântul lui Dumnezeu din Scripturi.
De data asta, iacă, am scris pe tabla din școala noastră ceea ce a zis însuși Domnul Hristos despre Cuvântul lui Dumnezeu. “Cuvintele Mele nu vor trece”, a zis Mântuitorul, pentru că “Duh sunt și viață sunt”. De m-ai întreba, iubite cititorule, ce este Cuvântul lui Dumnezeu, eu nu ți-aș putea da un alt răspuns mai potrivit decât acesta pe care l-a spus Iisus: “Duh sunt și viață sunt” cuvintele lui Dumnezeu din Scripturi. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie simțit. Tu trebuie să simți, să primești, să te apropii de Cuvântul lui Dumnezeu, ca să poți afla și simți ce putere și ce viață este într-însul.
Despre oamenii din vremea Mântuitorului, Evangheliile ne spun că umblau zile întregi după Iisus, din sat în sat, din oraș în oraș, ca să-I poată auzi cuvântul. Cuvântul lui Dumnezeu îi strângea pe oameni lângă Iisus. “Gloata era uimită de învățătura Lui, pentru că cuvântul Lui era cu putere”(Lc 4, 32). “Toți se mirau de cuvintele plăcute ce ieșeau din gura Lui și ziceau: Niciodată om n-a grăit ca Omul acesta”(In 7, 46).
Cuvântul lui Dumnezeu din Scripturi este, dragă cititorule, și astăzi tot același și are tot aceeași putere ca pe vremea Mântuitorului. Veniți să deschidem și noi Scripturile, veniți să căutăm și să aflăm Cuvântul lui Dumnezeu ca pe un “argint curat”(Ps 11, 6). Și să ne bucurăm de aflarea lui ca cel ce află “dobânzi multe” și comori neprețuite. Ca pe vremea Mântuitorului, să umblăm și noi cu sufletul însetat și flămând după Cuvântul lui Dumnezeu. Rămâi, iubite cititorule, rămâi în toată viața ta lângă Cuvântul lui Dumnezeu și stai sub puterea acestui Cuvânt așa cum stă pământul sub ploaia și căldura cerului de sus.
Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, nr. 41 / 21 oct. 1923, p. 3
