Meditații - Oastea Domnului

Adevăr și părtășie (I) – Traian Dorz

Cine se alipește, prin ascultare, de Hristos ajunge, prin părtașie, un singur duh cu El (I Corinteni 6, 17). Numai aceasta este o adevărată cunoaștere a Domnului. Și numai pe aceștia îi va recunoaște și Iisus că sunt cu adevărat ai Lui. Pe adevăratul părtaș în duh cu Mântuitorul Hristos, dacă îl vor chema minciuna avantajoasă și adevărul păgubitor, el va alege totdeauna și fără părere de rău adevărul, mergând hotărât și bucuros după el. Dacă îl vor chema comoditatea leneviei și asprimea muncii, el va alege hotărât munca, fiindcă știe că aceasta este voia și plăcerea Dumnezeului său. Dacă te vor chema amăgirea promițătoare a patimii și anevoiosul urcuș al înfrânării, tu să alegi totdeauna și hotărât înfrânarea.

Din învățăturile lui Iisus – Pr. Iosif Trifa

Cu toate prilejurile, Mântuitorul Hristos a arătat prin învăţături, mustrări şi pilde că oamenii trebuie să facă şi fapte bune pentru mântuirea lor sufletească. Iată câteva dintre acestea:

Învăţături: „Nu tot cel ce îmi zice Mie: «Doamne, Doamne», va intra în împărăţia cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu” (Matei 7, 21). „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca, văzând faptele voastre cele bune să mărească pe Tatăl din cer” (Matei 5, 16). „Tot cel ce aude cuvintele Mele şi le face pe ele asemenea este bărbatului înţelept care şi-a zidit casa pe piatră” (Matei 7, 24). „Pildă v-am dat vouă, precum Eu am făcut, şi voi să faceţi” (Ioan 13, 15).

Iisus tâlcuind Scripturile – Pr. Iosif Trifa

Chipul acesta ne arată pe Iisus la vârsta de 12 ani, când „L-au aflat părinţii lui în biserica din Ierusalim, şezând în mijlocul dascălilor, ascultându-i şi întrebându-i pe ei. Şi se minunau toţi de priceperea şi de răspunsurile Lui” (Luca 2, 41-48).

Şi cu alte prilejuri, ne spun Evangheliile că intra Iisus în sinagogă (biserica iudeilor) şi tâlcuia Scripturile. Aşa, Evanghelia de la Luca ne spune într-alt loc (4, 15-21) că: „Intrând, după datina Sa, în sinagogă, S-a sculat să citească şi I s-a dat Lui cartea lui Isaia prorocul”. Şi deschizând cartea, a citit unde era scris: „Duhul Domnului peste mine, pentru care m-a uns să binevestesc săracilor, să tămăduiesc pe cei zdrobiţi cu inima, să vestesc robilor iertare şi orbilor vedere”…

Apropierea lui Dumnezeu (III) – Traian Dorz

Din pricina sărăciei şi a lipsurilor, noi găsim dezvinovăţire să umblăm mai mult decât se cuvenea după câştigul celor trupeşti. Din pricina ocupaţiei şi a treburilor, necurmat aflăm dezvinovăţire de a nu lucra pentru Dumnezeu. Acesta este începutul adevăratului necaz. După ce am scăpat de sărăcie, cum să mai avem dezvinovăţire dacă şi mai departe trăim numai din obişnuinţă sau lăcomie? Sau deşi am devenit liberi de ocupaţii, totuşi continuăm acest fel de a fi, în paguba sufletului nostru…Noi suntem atunci şi mai vinovaţi. Ce minunaţi sunt acei credincioşi care le biruiesc pe acestea!

Idolatrie și fărădelege – Ioan Marini

După moartea lui Solomon, țara lui Iuda și Israel, unite până aici, s-au despărțit în două. De o parte două seminții, formând țara lui Iuda cu capitala la Ierusalim, de alta celelalte zece seminții, având capital la Samaria.

Rupând legătura cu Templul și condus de împărați răi și idolatri, Israel a căzut curând în închinarea la idoli, uitând de Dumnezeu, poruncile și legea sfântă.

În timpul lui Ahab, care-și luase de soție pe Izabela, fiica lui Iactevel, împăratul Sidonului, și care a adus în mijlocul lui Israel pe idolul Baal – urâciunea sidonienilor – idolatria a ajuns la culme.

Legea dragostei (II) – Traian Dorz

Cea mai frumoasă parte a fiinţei noastre este sinceritatea. Cea mai fericită clipă din rugăciunile noastre, din vorbirea noastră şi din trăirea noastră este aceea în care, cu priviri sincere, cu lacrimi sincere şi cu cuvinte sincere, dintr-un duh sincer, cu o zdrobire de inimă şi pocăinţă sinceră, ne recunoaştem vina şi ne mărturisim păcatele.

Când, fără prefăcătorie şi fără îngâmfare ascunsă ori arătată pe faţă, mărturisim totul, nu numai în taină, lui Dumnezeu ci şi pe faţă, acelora dintre oameni cărora le suntem datori să facem acest lucru, atunci ne arătăm cea mai frumoasă parte a fiinţei noastre.

Legea dragostei (I) – Traian Dorz

Dragostea îşi are şi ea legea ei (I Corinteni 13). Orice dragoste care nu se desfăşoară după legea aceasta a lui Hristos este o dragoste fără-de-lege (II Corinteni 11, 3-4; I Timotei 4, 1).

Rugăciunea îşi are şi ea legea ei şi condiţiile ei (Matei 6, 5-15). Orice rugăciune făcută altfel este fără-de-lege (Proverbe 28, 9; Psalmi 109, 7).

Milostenia îşi are şi ea legea ei (Matei 6, 2-4; Luca 14, 12-14). Dacă se face altfel, este fără-de-lege.

Mântuirea și păcatul (I) – Traian Dorz

Și prilejul de păcătuire va veni, căci și el trebuie să vină peste toți, după cum a venit și peste alții, spre a le încerca tuturor credința odată și odată (Matei 18, 7). Dar tu, fiul meu, priveghează, ca să nu fii numai un pom oricum. Ci să fii un pom verde și rodnic. Să nu fii un credincios oricum, ci să fii găsit un credincios bun și iubitor atunci când ceea ce trebuie să vină va veni. Dacă vei fi bun, încercarea te va desăvârși, te va întări, te va înrădăcina mai tare și te va face neclintit. Te va arăta pe față ceea ce ai fost în ascuns. Atunci tu, în ceasul cel greu al ispitei, nu numai că nu vei cădea, dar vei trece prin ispite cum trece corabia puternică prin valurile mării înfuriate, fără a se scufunda în ele (Efeseni 6, 13).

Îndrăzniţi, Eu am biruit (IV) – Petru Popa (Săucani)

Dar se apropie marea şi ultima bătălie, când reuşeşte şarpele să intre în Iuda. Până aici a fost în dosul lor, dar acum intră între ai Lui. Se apropie mult, pentru ceasul greu. Acum are pe unul dintre ai Lui, cum odinioară o avea pe Eva, să-l biruie pe Adam.

Seara Cinei, ultima seară cu cei dragi. Grădina Ghetsimani, unde S-a rugat cu sudori de sânge… Aici a fost lupta cea mai grea! Nimeni, niciodată nu s-a mai rugat cu sudori de sânge! Cine ştie prin ce chinuri a trecut Domnul în acea noapte când a zis: „Mi-e sufletul cuprins de o întristare de moarte”. Sau: „Tată, izbăveşte-Mă de ceasul acesta!”.

Îndrăzniţi, Eu am biruit (III) – Petru Popa (Săucani)

Iisus Şi-a început misiunea Sa pentru care a venit. A mers în Nazaret, în satul unde fusese crescut, şi, după obiceiul Său, a intrat în sinagogă în ziua sabatului şi s-a sculat să citească (versetul 16).

O, fraţii mei dragi, „după obiceiul Său”, duceţi-vă şi voi în ziua sărbătorii la Casa Domnului. Faceţi-vă obicei ca al Lui şi ca al Sfântului Pavel (Fapte 17, 2), că mulţi zic azi: „Aşa a făcut Iisus sau aşa”, dar să nu uităm că acest obicei sfânt nu trebuie lăsat. Mulţimile aveau privirile pironite spre El, căci „îi învăţa ca unul care avea putere”. Învăţăturile fără putere sunt ale oamenilor; pot să fie dintr-o înţelepciune, din obicei, dar nu au nici o putere. Numai cuvântul cu putere este al lui Dumnezeu. Când Părintele Iosif era la 10 ani de Oaste, la o adunare din Sibiu, după ce vorbiseră mulţi fraţi intelectuali vorbiri mari şi strălucite, la sfârşit, fraţii spuneau: „Să ne vorbească Părintele Iosif”