Îndrăzniţi, Eu am biruit (III) – Popa Petru (Săucani)

Iisus Şi-a început misiunea Sa pentru care a venit. A mers în Nazaret, în satul unde fusese crescut, şi, după obiceiul Său, a intrat în sinagogă în ziua sabatului şi s-a sculat să citească (versetul 16).

O, fraţii mei dragi, „după obiceiul Său”, duceţi-vă şi voi în ziua sărbătorii la Casa Domnului. Faceţi-vă obicei ca al Lui şi ca al Sfântului Pavel (Fapte 17, 2), că mulţi zic azi: „Aşa a făcut Iisus sau aşa”, dar să nu uităm că acest obicei sfânt nu trebuie lăsat. Mulţimile aveau privirile pironite spre El, căci „îi învăţa ca unul care avea putere”. Învăţăturile fără putere sunt ale oamenilor; pot să fie dintr-o înţelepciune, din obicei, dar nu au nici o putere. Numai cuvântul cu putere este al lui Dumnezeu. Când Părintele Iosif era la 10 ani de Oaste, la o adunare din Sibiu, după ce vorbiseră mulţi fraţi intelectuali vorbiri mari şi strălucite, la sfârşit, fraţii spuneau: „Să ne vorbească Părintele Iosif”. El, slăbuţul, bolnavul, piticul, a spus: „Fraţii mei, eu azi pot să spun ca Simion Bătrânul: «Slobozeşte, Stăpâne, pe robul Tău, căci văzură ochii mei visul împlinit». Slăvit să fie Domnul!” Şi toată adunarea a izbucnit în lacrimi la simplele sale cuvinte. Oare ce a fost în aceste cuvinte? Oare ce a avut omul acesta? Era Duhul şi puterea lui Dumnezeu.

Dar inimile rele imediat s-au schimbat. Satana începe din nou lupta, invidia, mânia, gelozia, ca la Irod. „De unde are El şcoală, unde a învăţat?” Şi L-au dus pe sprânceana muntelui, să-L arunce în prăpastie, să scape de El. Era şarpele cel vechi, care vedea că se prăbuşeşte împărăţia lui.

Hristos a biruit! Iadul se înfioară! Cerul cântă!

Dar când au adus-o fariseii pe femeia păcătoasă, oare nu era în dosul lor şarpele? Nu erau aceşti pretinşi sfinţi uneltele diavolului care căutau să omoare? Căci diavolul a fost ucigaş şi mincinos. Ei ziceau: „Acum L-am prins”. Dacă va zice: „N-o omorâţi!”, noi Îl omorâm şi pe El, şi pe ea, că calcă Legea sfântă. Dacă va zice s-o omorâm, Îşi contrazice El învăţătura Sa, căci El a zis: „Fiul Omului a venit să mântuiască pe cei păcătoşi”.

Dar slăvit să fie Iisus Biruitorul, că El a biruit şi nu Şi-a călcat învăţătura Lui şi nici Legea, ci le-a trezit conştiinţa, să-şi vadă păcatele lor. I-a descoperit fiecăruia păcatul lui, ca el să şi-l vadă şi să se pocăiască. Cine descoperă unora păcatele altora are acelaşi duh cum au avut fariseii. Iisus nu descoperă păcatele cuiva la alţii, ci fiecăruia pe ale lui. Acesta e felul Său! Unde nu e aşa, nu e Hristos, ci e un duh de ghicire, de vrăjitorie, care vrea să-L imite pe Hristos, ca să-i înşele pe cei slabi (Mt 22, 23).

Hristos a biruit! Şarpele se zvârcoleşte! Vin saducheii… Ateii, fără înviere, fără înger, fără duh (Fapte 23, 8). Vin şi ei să-L ispitească. Adică şarpele era în dosul lor. „Tare vă rătăciţi”, le-a zis Iisus, deşi ei credeau că L-au prins, că nu poate să le răspundă la întrebarea lor… „Vă rătăciţi că nu cunoaşteţi Scripturile! N-aţi citit voi ce a zis Domnul despre înviere? «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov». Este El oare Dumnezeul celor morţi, nu al celor vii?” (Mt 22, 31-32). Ei au rămas de ruşine, cum de ruşine vor rămâne toţi cei care cunosc Scripturile şi vin să-L ispitească pe Dumnezeu. Hristos a biruit!

Versetul 15: „Atunci fariseii s-au sfătuit cum să-L prindă cu vorba şi a trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodianii”.

Doamne, ce grozăvie! – fariseii cu irodianii. Dar ce legătură aveau ei unii cu alţii? Fariseii – oamenii postului, ai rugăciunii, ai religiei – cu oamenii lui Irod, păgânul, necredinciosul, desfrânatul. Se vede că aveau legături, se vede că l-au cumpărat pe Irod… Oameni care vă pretindeţi credincioşi, ce amar vă înşală credinţa care se amestecă cu vânzări şi trădări, care se amestecă cu lumea! „I-au adus un ban.” Acum erau siguri de biruinţă, dar nu au reuşit. Credeau că va spune: „Numai lui Dumnezeu să-I daţi totul”.

Dar nu! Iisus nu învaţă aşa! Nu aşa ne învaţă Evanghelia! Ci daţi întâi cezarului, daţi stăpânirilor ce sunteţi datori, ca apoi, liniştiţi şi neîmpiedicaţi de nimic, să-I puteţi da lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu. Dar nu le amestecaţi niciodată! Nu-I daţi lui Dumnezeu cele ce sunt ale cezarului, ci cezarului să i le daţi. Şi nu-i daţi cezarului cele ce sunt ale lui Dumnezeu, ci lui Dumnezeu să I le daţi. Hristos a biruit! Iadul se cutremură! În dosul lor era şarpele!

Popa Petru (Săucani) la adunarea de la Săucani 1981