Din învățăturile lui Iisus – Pr. Iosif Trifa

Cu toate prilejurile, Mântuitorul Hristos a arătat prin învăţături, mustrări şi pilde că oamenii trebuie să facă şi fapte bune pentru mântuirea lor sufletească. Iată câteva dintre acestea:

Învăţături: „Nu tot cel ce îmi zice Mie: «Doamne, Doamne», va intra în împărăţia cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu” (Matei 7, 21). „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca, văzând faptele voastre cele bune să mărească pe Tatăl din cer” (Matei 5, 16). “Tot cel ce aude cuvintele Mele şi le face pe ele asemenea este bărbatului înţelept care şi-a zidit casa pe piatră” (Matei 7, 24). „Pildă v-am dat vouă, precum Eu am făcut, şi voi să faceţi” (Ioan 13, 15). „Întru aceasta vă vor cunoaşte că sunteţi ai Mei” (Ioan 13, 35), „dacă veţi păzi poruncile Mele” (Ioan 14, 15). „Iată, vin curând, ca să dau fiecăruia după faptele Sale” (Apocalipsa 22, 12).

Mustrări: Hristos îi mustra tot mereu pe fariseii care se spoiau cu rugăciuni şi posturi, dar viaţa lor era încărcată cu fapte rele: „Vai vouă, fariseilor, că curăţiţi partea cea din afară a paharului şi a blidului, dar pe dinăuntru sunt pline de toată necurăţenia” (Matei 23, 25). Altădată Iisus S-a întors către gloata ce se ţinea după El cu rugăciuni goale şi a zis: „Ce-Mi ziceţi mie: «Doamne, Doamne», şi nu faceţi cele ce vă zic Eu?” (Luca 6, 46).

Cititorule! Eşti tu între cei ce merg după Hristos făcând fapte bune, sau numai cu vorba goală mergi după Hristos, iar cu faptele după diavolul?

Pilde: Unele dintre cele mai frumoase pilde le-a spus Mântuitorul în legătură cu învăţătura despre faptele cele bune.

Amintim aici câteva dintre acele pilde:

Pilda cu smochinul

Un domn sădise un smochin în grădina sa. După ce l-a grijit trei ani, văzând că rod nu mai face, zise grădinaruiui: „Iată, trei ani sunt de când vin căutând rod în acest smochin şi nu găsesc. Taie-l, pentru că face şi pământul neroditor” (Luca 13, 7). Aşa caută Hristos rod de fapte bune şi în smochinul, în pomul vieţii noastre.

Altădată, ne spune Evanghelia, că, ieşind Iisus din Betania, a flămânzit. „Şi văzând de departe un smochin având frunze, a venit la el, doară va afla ceva poame în el. Şi n-a aflat nimic, fără numai frunze” (Marcu 11, 13).

Cititorule! Şi tu eşti un smochin sădit de Dumnezeu pentru ca să faci roade de fapte bune. la seama, nu cumva eşti şi tu în chipul smochinului din Evanghelie, la care na găsit Hristos altceva, „fără numai frunze goale”? Nu cumva smochinul vieţii tale a ajuns la 40, 50, 60 de ani şi încă n-arată roade de fapte bune, ci numai frunze goale?

Pilda cu pomul

Hristos învăţa că viaţa noastră trebuie să fie în asemănarea pomului şi de aceea zicea: „Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici pomul rău să facă roade bune”. „După roadele lor îi veţi cunoaşte pe dânşii, că nu culeg oamenii struguri din spini” (Matei 7, 15, 18). „Tot pomul care nu face poame bune se taie şi în foc se aruncă”. În acest înţeles predica Ioan Botezătorul: „Iată, securea stă la rădăcina pomilor; faceţi roduri vrednice de pocăinţă” (Mt 3, 9-10). În acest înţeles cânta psalmistul David despre „bărbatul cel fericit care va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa” (Psalmul 1, 1-3).

Cititorule! Eşti tu un pom roditor de poame bune sau eşti un „pom tomnatic şi uscat” şi nici grijă n-ai că securea morţii stă la rădăcina pomului vieţii tale, să-l taie şi în focul iadului să-l arunce?!

Pilda cu spicul

Despre faptele cele bune, Hristos a spus o pildă luată anume din viaţa voastră, plugarilor. „Când cineva aruncă sămânța în pământ, pământul din sine rodeşte mai întâi iarbă, apoi spic şi după aceea grâu deplin în spic. Şi când se coace rodul, îndată trimite secera, că a sosit secerişul” (Marcu 4, 26-29).

Iată, această pildă îţi arată anume cum trebuie să rodeşti în fapte bune. Mai întâi cade sămânţa învăţăturii în pământul inimii tale, apoi trebuie să încolţească şi să odrăslească iarba şi spicul posturilor, rugăciunilor şi căinţei şi apoi toate laolaltă trebuie să rodească „grâu în spic”, adică fapte bune; după care vine secera morţii care te trece înaintea Dreptului Judecător, să dai seama de faptele tale.

În acest înţeles a zis Iov: „Şi vei merge la groapă ca grâul cel copt care în vreme s-a secerat” (5, 26).

Pilda cu vița de vie

Cea mai frumoasă dintre pildele despre faptele cele bune a spus-o Hristos folosind asemănarea cu viţa de vie: „Eu sunt buciumul viţei şi voi ramurile. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu întru el, acesta aduce roadă multă, căci fără de Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15, 5). „Rămâneţi întru Mine şi Eu întru voi, Precum viţa nu poate să aducă roadă întru sine singură de nu va rămâne în bucium, aşa nici voi, de nu veţi rămâne în Mine” (15, 4). „De nu va rămâne cineva întru Mine, se scoate afară şi se usucă ca viţa şi în foc se aruncă” (15, 6).

Aceasta este, cititorule, taina cea mare a vieţii de creştin adevărat: să ai legătură de viaţă cu Hristos. Să fii legat de El ca ramurile viţei de butucul viei şi ca ramurile pomului de rădăcinile pomului.

Aceasta este şi taina rodirii faptelor bune. Eşti tu, cititorule, o ramură odrăslită din buciumul viei lui Hristos, care îţi dai roada ta la vremea sa, sau eşti o ramură ce s-a rupt din butucul viei şi s-a uscat?

Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1923, nr. 11, pag. 3